Ecology

Pentru ca una nu merge prea des fara cealalta, as vrea sa le amintesc pe amandoua deodata. Prostia si nesimtirea merg mana in mana in Bucuresti, iar deciziile haotice, heirupiste si uneori de-a dreptul kafkiene ale administratiei locale din sectorul 3 incep sa ma scoata din sarite intr-un fel in care nu mai credeam ca se poate.

Bref: de vreo doi ani se munceste la parcul IOR cu drag si spor: buldozere, excavatoare, milioane de metri cubi de borduri, fire, santuri si multe alte interventii in forta. Ma rog, transformarea acestuia in partea din nord este in mare parte salutara,  locul aratand in general foarte bine. Cu singurul bemol ca, odata organizata gradina la milimetru, nu mai poti fi decat un exponat care se plimba printre alte exponate. Iar constructiile monumentale de beton in trepte sunt pe cat de hidoase, pe atat de inutile (imposibil de stat pe treptele alea cand e soare afara).

In plus, distrugerea miilor de trandafiri din rondul traditional de la intrarea mare in parc mi-a taiat respiratia, in loc fiind puse alte betoane si, ati ghicit, alte borduri. Da, fantana arteziana din mijlocul lacului e de mare efect, dar doar cand mascheaza amfiteatrul ala megalomanic care a inlocuit derdelusul copilariei mele.

Ma astept ca si ratele salbatice aciuate pe lac sa fie inlocuite peste noapte cu rate opresciene la 3000 de euro bucata, doua lebede anemice si un pescarus care sa stie sa faca jonglerii si sa stea drepti la comanda. Eu inteleg necesitatea renovarii parcului, insa s-a mers prea departe, iar acum din pacate asaltul betoanelor, bordurilor si excavatoarelor continua in partea sa sudica.

Ei bine, partea asta sudica a fost de cand ma stiu o oaza de verdeata, mai salbatica asa, pe care tot omul putea venea sa stea pe iarba, sa-si alerge cainii, sa joace un badminton, sa doarma sub un copac, sa joace remi sau table, sa incinga un fotbal, sa se simta liber. Nu pentru mult timp, caci si aceasta parte va fi trasa la echer, dotata cu arbusti ornamentali si kilometri de borduri, alei, betoane, grupuri organizate de bancute si teren cu gazon de plastic. S-a inceput cu tufele neregulamentare care adaposteau mierlele, se va continua cu stuful si apoi se va incheia apoteotic cu dealul ala mare, care va fi cel mai probabil garnisit cu alei pietruite si trandafiri japonezi.

Vom merge cu totii drepti prin parc, atenti sa nu calcam pe iarba, ingramadindu-ne civilizat pe aleile inconjurate de garduri si luxandu-ne picioarele pe miile de trepte monumentale cu care va fi impodobita si aceasta parte de verde ramasa pana acum neatinsa. Si asta pentru ca in loc ca parcul sa fie modificat cu masura, el se modifica in prostie.

Iar daca esti posesor de caine in cartier, atunci cu atat mai rau pentru tine. Ziceam ceva de nesimtire. Pai ziceam, caci multi posesori de caini ii lasa sa-si faca nevoile peste tot: in parculetele copiilor, pe nisip, pe trotuar, langa bancutele din parculetele dintre blocuri… In acelasi timp insa, ziceam ceva si de prostie. Pai da: Primaria a inceput sa desfiinteze si cele cateva locuri in care acei posesori de caini care erau civilizati – printre care ma numar si eu – isi duceau cainii sa-si faca nevoile. Au inceput cu cei 1000 de metri de la intrarea sudica in IOR, unde de altfel vor fi distrusi si copaceii de liliac (au taiat oricum deja copaci acolo, sa extinda serele cu flori si sa toarne alte betoane), au continuat cu tarcurile dintre blocuri, unde au intrat cu tractoarele si apoi au pus un gazon anemic si unde deja iei amenda daca iti duci cainele, si vor continua probabil cu orice petic de iarba ramasa netunsa, nefrezata si netrasa la echer pe care o vor mai gasi pe strada.

Ieri admiram un palc de iarba inalta de 20-30 de cm, cu floricele salbatice galbene, albastre si rosii, o splendoare. Astazi acelasi loc zace tuns ras si frezat regulamentar la 5cm, 5 cm de bete anemice care se vor usca sub asaltul verii. Tot pana mai ieri puteam intra intr-un tarc dintre blocuri cu cainele ca sa isi faca nevoile departe de orice nas sensibil, de astazi sunt pasibil de amenda, caci ’strica gazonul’ (gazonul cu pricina fiind o iarba anemica pe care nu o uda ADP-ul, asta dupa ce au arat iarba grasa si rezistenta care crescuse oricum pe sub copaci, dar si florile). Sa mori tu? De ingrasamant ai auzit? Iarba aia de pe care curatati atent toate frunzele hranitoare cazute toamna, din ce sa isi mai traga seva imbecililor?

In plus, sunt pasibil de amenda daca nu iau intr-o punguta rahatii cainelui – lucru pe care l-as face voluntar daca nu ar trebui sa depozitez apoi punguta in cosurile de gunoi puse fix langa bancute, care in plus mai stau si in soare si care sunt golite cu mainile goale de catre sarmanii lucratori de la ADP! Imi pare rau, nu pot face asa o magarie, pana imi puneti la dispozitie cosuri de gunoi speciale pentru pungile de rahat, o sa-i las acolo in tarcul cu iarba salbatica al cainilor sa se duca de la sine in trei zile. Normal, daca veniti iarasi sa arati si sa maturati pamantul de parca-i batatura, o sa zaca sub cerul liber si o sa puta. Asta daca nu cumva trageti o parcare betonata peste.

Nu stiu, nu mai suport atata prostie…

Eu inteleg necesitatea civilizarii acestui oras. Inteleg si sa caut de cele mai multe ori sa respect sensibilitatile celorlalti. Inteleg si ca s-au depus eforturi masive de catre Primarie pentru a duce sectorul 3 acolo unde a ajuns acum ca nivel de civilizatie.

Dar… DAR! Nu inteleg de ce trebuie ca totul sa se transforme intr-un asalt al betoanelor, intr-o invazie de reguli, regulamente si regulite imbecile si imposibil de respectat, de ce iarba normala cu floricele de camp trebuie inlocuita  cu gazon inodor de consistenta plasticului, de ce ratele salbatice nu sunt ocrotite dar se dau bani grei pe rate de import, de ce ADP-ul mananca mii de metri patrati din parc pentru a turna alte betoane dar nu e in stare sa ude iarba crescuta de la sine, de ce sunt taiate tufele de trandafiri care rezistau de 30 de ani si sunt inlocuite cu ghivece de flori de import, sau de ce cainii altora sunt lasati sa-si faca nevoile oriunde si oricand iar daca eu incerc sa ma duc cu ei acolo unde nu deranjeaza pe nimeni imi apare comunitarul amenintandu-ma cu nesimtire ca imi da amenda pentru ca imi calca cainii pe gazon.

Am fost de doua ori in Lyon si de doua ori am venit razandu-mi in barba la adresa idioteniei administratiei locale care ii forta pe iubitorii de caini sa si-i duca in niste tarcuri infecte de 3m pe 3, avand drept rezultat mii de rahati dispusi asimetric pe trotuarele din jur. Nu mai vorbesc de faptul ca la Paris orice fir de iarba este atent extirpat, sa nu cumva sa puta urat (a iarba) si inlocuit cu nisip si ghivece cu flori decorative de import.

Nu credeam vreodata ca voi apuca sa vad ca efortul civilizator al lui Negoita va urma pana la urma ca la carte toate greselile vestice. Dar din pacate asta au tot facut edilii nostri decenii la rand. Caci la noi daca oamenii fac o poteca intre doua trotuare, vine Primaria si o ara si pune paznic acolo, sa nu mai calce lumea pe pamant. La nordici, vine Primaria si face o alee cu dale de piatra, sa se simta omul in largul lui.

Cam asta e diferenta. Nesimtirea si prostia insa nu au tratament in Romania. Chiar si cand se lucreaza cu intentii bune, rezultatul e acelasi. Caci Iadul este pavat cu intentii bune. Intentii bune de 20cm x 50, din beton.