Diverse

Sunt putin siderat de frenezia cu care niste compatrioti s-ar declara fericiti in cazul in care avionul prezidential roman s-ar prabusi impreuna cu presedintele, prim-ministrul (ma rog, el e mic si scapa printr-un hublou), seful statului major si altii asemenea.

Inteleg ca politica ne face deseori sa le dorim moartea, cel putin la nivel declarativ, insa aceste porniri au mai degraba legatura cu acelasi grobianism care ne face atat de violenti in trafic sau in discutiile de pe net. Daca nu ne convine cineva, jos cu el, el trebuie eliminat fizic, nu doar contrazis.

E adevarat, as avea o tresarire de bucurie daca un criminal fara scrupule ar muri intr-o catastrofa aeriana. Cum ar fi Iliescu. Dar m-ar intrista mortile tuturor celor care chiar nu au de ce sa moara, indiferent cat de tampit conduc tara asta. Poate muri mai bine criminalul si singur pe un pat de spital, dupa o lunga suferinta, aia e mai normal. Si atunci poate singura satisfactie pe care si-o permite un om normal e sa stie ca daca justitia umana nu a stiut sa faca dreptate, atunci firea lucrurilor a facut una mai dura.

La fel de siderat sunt si de cei care spun ca ce mare chestie, nu conteaza ca avionul nostru prezidential e vechi de aproape patru decenii, nu sunt bani pentru pensionari si noi sa-i dam pe un avion?! Lasand la o parte ca una nu are nimic cu cealalta, e vorba pana la urma despre prestigiul statului in care traim.

Dar intr-o tara unde cetatenii nu doar ca nu au vreo farama de respect fata de Stat (nu ca el s-ar dovedi demn de vreo farama de respect – continuand cercul vicios), ce sa ma astept sa intelegem ca e vorba pana la urma de noi toti ca natiune atunci cand capii tarii si-ar pierde viata?

Problema e mult mai profunda insa. Ea arata modul in care privim noi insine autoritatea. In care privesc autoritatile insasi autoritatea. Principala noastra preocupare e sa ocolim normele autoritatii, cu scuza valabila ca pretentiile acestora sunt absurde, iar aplicarea, arbitrara. Aceeasi scuza o invocam si cu privire la normele pe care le-am accepta tacand malc imediat cum trecem granita la nu-mai-civilizatii unguri (vezi frica de radar). Din pacate chiar organele sunt la fel de tolerante cu incalcarea autoritatii – iata si cauza profunda a nerespectarii ei.

Singurul lucru care s-ar auzi in minutele urmatoare unui anunt similar cu cel al prabusirii avionului prezidential polonez, dar avand in prim-plan autoritatile romane ar fi o gluma sinistra: zboara, puiule, zboara. Asezonata cu un ‘noi sa fim sanatosi’ sau cu un ‘asa le-a trebuit’ satisfacut. Caci nu in fiecare zi moare propria-ti capra, nu-i asa?

Via zoso, aflu despre un editorial al lui Patapievici despre decaderea dramatica a calitatii jurnalistice la TV.

Lectura obligatorie. In mod normal l-as fi gasit si singur, dar din cauza decaderii dramatice a calitatii jurnalistice in EVZ am renuntat sa mai citesc zilnic acest ziar.

Hm…