Culture
Civilization – Marco Brambilla
Oct 23rd
Tu ce ai pune pe peretele holului din hotelul tau nou-nout, daca ai fi patron? Ia de-aici o fresca.
Autor: Marco Brambilla. Hotel: Standard, New York.
Mai multe pe: http://motionographer.com/theater/marco-brambilla-civilization/
Editura Curtea Veche: sau cum sa-ti bati joc de scriitori
Mar 16th
Via Adrian Ciubotariu, povestea incredibila (dar adevarata) a altor carnatari deveniti editori de carte. Este vorba de Editura Curtea Veche, care a semnat un contract de publicare a unei carti si care apoi l-a tratat intr-un mod carnataresc pe respectivul scriitor.
Eu inteleg ca in perioada de criza numai de a debuta un scriitor nu-ti mai arde, cu precadere daca acesta nu isi finanteaza cu 300% tirajul micro (500 de exemplare). Dar ce nu inteleg este mojicia unora care ar trebui sa considere acest proces (de aducere in lumina a unui tanar scriitor) unul asemanator nasterii. Durerile si le asuma intotdeauna editorul, dar apoi tot el va strange si laurii daca a reusit sa publice un material valoros.
Am lucrat un an la o editura majora din Romania, asta in urma cu 10 ani… Anul ala m-a invatat, printre altele, ca actul debutarii in Romania este cel mai aproape de un gangbang in care cel aflat la mijloc este insusi scriitorul, care va fi violat pe rand de catre redactorul de carte, apoi dupa publicare de catre contabilitate, iar daca printr-o intamplare are si succes de catre intreaga editura. Cati n-au debutat platind din buzunarul lor pentru 500 de exemplare, doar ca sa nu stie mai tarziu ca au avut succes de piata, editura vanzand 2000 de exemplare, dar sunandu-l pe scriitor si cerandu-i din nou bani pentru a doua editie de ‘500′ de exemplare… (nu ma refer la editura la care am lucrat, ci la practica indelung exersata din alte edituri de la vremea aceea)
Ehehee… credeam ca aceste timpuri au apus. Se pare ca nu.
ps. si mai e o chestie. Mai oameni buni… daca intrati in criza financiara, comunicati mai fratilor. COMUNICATI. Din timp. Dati telefon si spuneti “Mai scriitorule, noi am avut cele mai bune intentii, dar am ramas fara bani. Pur si simplu ne-a spart criza mufa. Sau invers. Hai sa iti dam o veste proasta: nu te mai putem publica pe banii nostri. Ce putem face?”
Si de aici… Altfel, ajunge ca toata asta sa devina o petarda de PR. Si e pacat.
Hai la teatru!
Sep 17th
Exista zilele astea o discutie: Generatia de Aur in teatru, versus generatia post ‘89. Aurul, versus… ce? Unii zic ca cei noi sunt plumb. Altii, ca sunt lemn. Altii, ca sunt in cel mai bun caz argint. Asa stau lucrurile?
Ca unu’ care a mai mers la teatru in ultimul timp, tin sa spun ca intr-adevar, generatia actuala de actori se ridica la inaltimea celorlati, a generatiei de aur.
Exista insa trei diferente fundamentale:
1. Inainte de Revolutie, toti actorii buni ajungeau sa joace la un moment dat in filme. La randul lor, filmele erau vazute de imensa majoritate a romanilor, in lipsa de altceva. In consecinta, fiecare ajungea sa vada cei 20-30 de mari actori de cel putin cateva ori, pe marile ecrane. Unii dintre ei, cei mai indragiti, apareau si in programele de televiziune. Iarasi, fiind un singur canal tv, imensa majoritate a oamenilor se familiarizau cu acesti actori. Familiaritatea este aceea care te face sa saluti un actor pe strada, desi el nu te cunoaste. L-ai vazut in filmul cutare, sau in piesa cutare.
Actorii de astazi au un talent remarcabil, la fel de mare ca al Generatiei de Aur. Atata doar ca imensa majoritate, si mai ales cei buni, nu sunt vazuti la televiziune. Lumea nu mai merge la film, nici macar la filmele romanesti premiate in afara. Asa ca nu ii vede pe marile ecrane. Iata de ce Marcel Iures, care face parte din generatia de dupa Aur, dar nu este un megatalent de calibrul Iordache, este mai cunoscut in Romania decat oricare dintre exponentii generatiei sale. Si iubit. L-au vazut in filme holywoodiene, la care aproape ca i-au facut galerie la fiecare scena. (uralele din sala cand l-a impuscat pe Bruce Willis in dramaticul film Harts’ War spun totul). Cati au auzit de Vitalie Bantas, sau de Ion Grosu, sau de Ioana Abur? Sau de atatia actori extrem de talentati, dar fara expunere majora in prime-time? Read the rest of this entry »
Teatru superb: Iarna, de Evghenii Griscovet
Jun 30th
V-am zis ca in ultimul timp am reinceput sa merg la teatru? V-am zis, ca doar am mai vorbit si despre Domnul Sisif.
Acum e vorba de o piesa foarte jucausa, care va fi reluata si in stagiunea din toamna, asa ca e bine de notat: Iarna, de Evghenii Griscovet, un autor rus mai cunoscut in Vest decat in Est.
Regia ii apartine lui Eliza Bercu-Bodeanu, iar pe scena te delectezi cu jocul lui Vitalie Bantas, Ion Grosu si Ioana Abur. N-am fost inspirat sa imi aduc si aparatul foto, dar Andrei Captarenco are la el pe blog o imagine care spune totul.
O piesa care iti coboara frigul Siberiei in vene, dar care iti readuce aminte de bucuriile copilariei, de gafele idioate ale adolescentei, sau, de ce nu, de frustrarile acelorasi perioade. 
Piesa nu se ia in serios, jocul lui Ion Grosu este delicios, dar si replicile lui Bantas sau aparitiile Ioanei Abur nu sunt mai prejos. Iar faptul ca acesti trei actori au jucat cu atata daruire in fata a doar 17-18 spectatori din sala teatrului ARCUB imi spune multe despre talentul si dedicarea lor.
Si ca veni iar vorba de ARCUB… Tare as vrea sa vad renovata aceasta superba sala. Acum arata jalnic, insa are un mare atu, care nu ii piere: este mica. Te tine foarte aproape de actori. Si asta se pierde in alte sali.
Asadar, nu pierdeti ocazia de a vedea aceasta piesa, cu prietenii, cand se reia stagiunea. Garantat 1 ora jumate de calatorie in copilarie…
Domnul Sisif
Jun 6th
Ileana Stana-Ionescu si Ion Lucian, intr-o piesa de zile mari, la teatrul ARCUB (vizavi de Ambasada Americii). Asta s-a intamplat joi seara.
O piesa superba, despre cursul vietii, despre iubire, despre reinventare, despre suflet si teama de viata mai presus de teama de moarte.
Un maestru de 82 de ani care te unge pe suflet prin jocul sau, si o doamna a teatrului care reuseste sa traga dupa ea intreaga piesa, chiar si atunci cand maestrul oboseste.
De mult n-am mai plecat atat de plin sufleteste de la o piesa. Recomand Domnul Sisif oricui, mai ales celor care se gandesc sa ramana casatoriti o viata intreaga. Sper ca piesa sa reapara si in stagiunea de toamna.
Zilnik
Aug 15th
Artist grafic desavarsit, cu un site de prezentare demential.
Muzica, buburuze, grafica.
ps.
hint: dati click pe buburuza din coltul stanga jos. Se deschide o lume intreaga!
Comentezi?