Cautati repede pe internet cine e Maria Dinulescu, pentru ca apoi sa puteti spune si voi pe Twitter cat de rau e ca a [...]]]> As fi vrut sa intitulez acest articol “RIP Maria Dinulescu”, dar m-am gandit ca ironia ar fi mult prea dura si ar scapa majoritatii. Dar iata, o zic: RIP Maria Dinulescu!

Cautati repede pe internet cine e Maria Dinulescu, pentru ca apoi sa puteti spune si voi pe Twitter cat de rau e ca a disparut o actrita romanca plina de talent, cu o cariera atat de promitatoare. Caci acesta e sportul nostru national, sa-i pretuim dupa ce mor, fie ca e vorba de actori in varsta sau mai tineri, fie ca e vorba de cantarete sau de sportivi care au ajuns la un moment dat in lumina reflectoarelor. O sa citez doar ceva ce scria cand inca era in viata.

Ce nu cunoasteti despre mine? Ei bine, dupa cateva luni de gandire, stiu ca de fapt dumneavoastra cunoasteti mai multe despre mine decat stiu eu. Ma puteti privi din afara, din perspective diferite, nu sunteti atat de impilicati, aveti alte experiente de viata. Ce pot sa cred este ca sunt cate putin din fiecare lucru pe care il trezesc in dumneavoastra, iar ceea ce cunoasteti despre mine este atat cat puteti privi.

Din fericire, Maria Dinulescu traieste. Si as accentua pe cuvantul traieste. E vie! E printre noi! Respira! Se bucura de viata! Si nu ii este teama sa exprime acest lucru intr-un clipulet care face furori de ceva vreme pe net, care mai de care opintindu-se sa faca misto de ‘engleza ei de balta’ si de ‘ridicolul situatiei’ in care se pune, povestind despre lucrurile care ii plac si la care, de fapt, muritorii de rand nu prea au acces.

De ce n-are voie Maria Dinulescu sa isi filmeze bucuria de a trai, sa isi exprime, in naivitatea ei, gandurile dintr-o oarecare dimineata? Pentru ca asta ii scoate din minti pe romani. E naspa rau sa comunice cineva ca e fericit, in special cand o face intr-o limba pe care nu o stapaneste la perfectiune, caci – se stie – romanii sunt vorbitori la perfectiune de engleza. Apoi, noi uram din toata inima succesul, mai ales atunci cand o femeie de succes tine sa ne arate ca e fericita. Din acest motiv, oameni la care nu ma asteptam nu o scot din ‘pitipoanca’.

Ma intreb: daca o tanara actrita frantuzoaica cu 3-4 filme la activ ar povesti despre viata ei intr-o engleza aproximativa, ati rade de ea? Daca o italianca ar povesti despre bucuria ei de a trai – la nivelul la care a ajuns prin munca ei proprie – intr-o engleza de balta, v-ati concentra asupra limbii, sau asupra mesajului? De ce sa vorbeasca in engleza, daca nu o stapaneste la perfectie? Pentru ca asta ii castiga roluri in afara, de-aia. Pentru ca are deja fani in lumea intreaga, iar acestia in general stiu aproximativ engleza si deloc franceza, italiana sau, in cazul nostru romana. De-aia!

In al doilea rand, suntem excesiv de scortosi. Ne fileaza o lampa daca cineva e naiv in bucuria lui si exprima acest lucru in fata camerei, pentru un post pe site-ul personal.

Nu ma voi obosi sa-i scriu aici filmografia, cine nu i-o cunoaste n-are decat sa o caute. Sau, si mai bine, sa-i vada filmele. O sa pun insa aici doar unul dintre cele mai emotionale clipuri video ale celor de la Depeche Mode. Controversat, tocmai pentru ca e plin de emotii profund umane, pentru o formatie care nu si-a propus niciodata sa cante despre altceva decat alienare, durere si autoflagelare.

Cu pitipoanca noastra in prim plan.

Si o rugaminte, pentru toti cei care au vorbit fara sa stie despre aceasta actrita. Pana mai e vie – si este, slava Domnului! – puneti putintel mana si cititi-i blogul. Daca va intereseaza macar cat negru sub unghie de ce poate fi o romanca fericita, la cei 30 de ani ai sai. In naivitatea sa copilareasca, inca este fericita. Pentru mine, asta e ceva nepretuit.

Apoi dati replay la piesa de mai sus. Peace!

Pe aceeasi tema

• Iron Sky – dementa anului. Trailer
• Gheata
• Noctambuli
• Cu ochii spre cer
• Depeche Mode se reunesc pentru un nou album

Ei bine, daca postul sau de acum cateva zile, cel care a pornit nebunia, era nu doar [...]]]> Ati facut deja cunostinta cu Andor Jakab, ungurul care a reusit in doar cateva zile sa ravaseasca blogosfera din mai multe tari – cu un impact suficient de mare pentru a razbate deja in mass media.

Ei bine, daca postul sau de acum cateva zile, cel care a pornit nebunia, era nu doar caustic, ci si de o logica insurmontabila, dar cu efectele unui dus rece, azi el scrie ceva de un umor nebun.

As zice ca e cel mai coerent si mai frumos text scris vreodata de cineva despre socialism si comunism. E ca o pictura naiva. E ca o bijuterie din care razbate – nu cinism, asa cum te-ai putea astepta – ci un fel de Morometism unguresc. Un text care te face cumva sa vezi cu alti ochi inclusiv marea gaselnita a Social Media si a altor tipuri mascate de socialism. Acest om are toti anticorpii la el!

E probabil un text pe care ar trebui sa-l citeasca toti elevii la scoala, sub titlul ‘Amintiri din socialism’.

Dar pana atunci, macar cititi-l voi. Ce imi place la el este ca e departe de elucubratiile unor ‘capitalisti’ autohtoni, care se dau mari libertarieni. E un om normal, nu un nebun. In masura in care mai poti ramane om normal astazi.

PS. As vrea ca cineva sa-si gaseasca timpul sa-l traduca in romana, cu acceptul autorului.

Pe aceeasi tema

• Base, roller coaster chess
• Gheata
• MRU sau Crin?
• Noctambuli
• Cu ochii spre cer

Pe larg, pe Xplorio, acolo unde veti regasi jurnalul de calatorie. De asemenea, analiza tehnica zi cu zi a testului de [...]]]> Am asteptat eu ce am asteptat, dar acum pot anunta oficial: in septembrie merg la Capul Nord, deasupra Cercului Polar, intr-o mega-expeditie cu noul Opel Corsa.

Pe larg, pe Xplorio, acolo unde veti regasi jurnalul de calatorie. De asemenea, analiza tehnica zi cu zi a testului de anduranta va fi facuta pe Drive-test.ro, pe o sectiune speciala care va fi creata. Partenerii ii voi anunta curand, la fel si toate detaliile referitoare la social media (Twitter, Facebook).

Pana atunci, puteti urmari deja hashtagul campaniei pe Twitter: #corsanorthcape. Mai e mai putin de o luna!

Pe aceeasi tema

• Despre SNA
• Dacia Solenza in 2015. Sau nu.
• AUTOVOT 2012, masina bloggerilor
• Wikihistoria: 1712, 1812, 1912, 2012
• Pretuire, nepretuire

Bloggeri sarind from trafictube on Vimeo.

Via RazvanBB

Evident, in cadrul campaniei Redescopera Romania, despre care scriu zilele astea pe Xplorio

Tin si acum minte primul site pe care l-am facut, cu builderul de pe Geocities, undeva prin ’98-99… Nu eram singurul, erau [...]]]> E tot acest val de Social Media un fel de bubble, de bula care se umfla si se tot umfla pana isi da toata lumea seama ca n-are rost si merge mai departe?

Tin si acum minte primul site pe care l-am facut, cu builderul de pe Geocities, undeva prin ’98-99… Nu eram singurul, erau sute de mii de oameni care isi faceau astfel de site-uri, oameni care astazi doar si-au upgradat platforma si scriu zilnic sau saptamanal pe bloguri.

Din acest motiv, mi-e cam sila sa dau raspunsul la mereu repetata intrebare: e social media o bula? Pai social media exista inca de cand se adunau vanator-culegatorii in fata focului la povesti vanatoresti, inca de cand toata societatea pe care o vedea un om intr-o viata era organizata in jurul vetrei satului, pe stilul descris de Preda in Morometii.

Deci nu e o bula. Dimpotriva, e o revenire la normal. Un normal care a fost scurtcircuitat timp de vreo 100 de ani, de catre revolutia industriala. Stiti voi, aia care aliena taranul venit la oras. Adica individul care era pana atunci obisnuit sa fie stiut de toti si sa stie pe toti, ba inca sa fie barfit de toti si sa barfeasca pe toti. Individul care, odata ajuns in amorful oras, incepea sa-si piarda identitatea si sa devina doar o mica rotita dintr-o masa amorfa de oraseni, ratacit printre milioanele de locuitori inghesuiti laolalta.

Dar orasul este de fapt un accident in socialul uman, caci organizarea normala – sa-i zic umana – este cea sateasca, cea cu o comunitate pe care o poti gestiona cu creierul asta limitat si cu timpul asta limitat. Ca de-aia dat binete tuturor la sat, de-aia ii stii pe toti pe nume, ba inca si relatiile dintre ei, pe cand la oras nu stii nici macar cum o cheama pe vecina de alaturi (ma rog, unii stiu ).

Si atunci? Atunci revenim la normal. Sintagma ‘sat global’ nu e degeaba, ea are rost mai ales pe internet. Acolo unde te poti inconjura rapid de oameni cu care iti place sa relationezi – fie ca gandesc ca tine, fie ca dimpotriva, te provoaca mereu la cearta (unora asa le place). Social media nu este decat o reflectare a dorintei normale a individului de a comunica cu ceilalti, de a participa la agora, de a avea un cuvant de spus.

Si chiar daca unii cred ca social media e panaceul universal (nu e), sau chiar daca altii cred ca social media nu conteaza (conteaza), un lucru imi este absolut clar: social media nu e o bula. Da, isi va gasi treptat alte forme de prezentare, da, indivizii care au succes in aceasta agora se profesionalizeaza (si castiga bani pentru parerile lor), da, 99.9% vor ramane anonimi, doar cu un public compus din familie, prieteni si vizitatori intamplatori. Insa nu e o bula. It’s here to stay.

Apropo… As fi bucuros sa incetam sa mai privim – macar pentru o clipa – social media ca pe un instrument de facut bani sau de vandut produse. De spam. Sau de orgolii nemasurate intr-un pahar cu apa. Si sa o privim ca pe un fagas pe care ne putem dezvolta ca oameni. Prin care ne putem largi viziunea noastra asupra lumii. Prin care putem lega punti. Adica cu mai putin trolling si cu mai multe lucruri de valoare scoase din noi.

Caci io zic ca putem. Numai sa vrem.

Exemplificare (si recompensa ca ati citit pana aici. Sau ma rog, ca ati dat scroll ):

Creatiile omului din film le puteti regasi pe canalul sau dedicat de pe vimeo.

Pe aceeasi tema

• Despre SNA
• Base, roller coaster chess
• Dacia Solenza in 2015. Sau nu.
• Lista care ne sperie: Iran vs USA
• Pretuire, nepretuire