Zvoner.ro » Biz

Cum poti promova un brand de lux in online?

zvoner — Tue, 13 Dec 2011 18:43:48 +0000

Cum poti promova un brand de lux in online? Am stabilit deja ca un brand de lux (se aplica si brandurilor premium, caci eu unul tin inca sa fac diferenta intre zona premium si zona true luxury) nu doar ca nu trebuie sa se sperie de online, ci sa si fie acolo. Continuu concluziile de pe urma Digital Luxury Forum, organizat in Bucuresti de prietenii de la Deluxe-Lifestyle cu 7 pasi la care trebuie sa fii atent daca vrei sa iti promovezi brandul de lux online.

1. Investeste serios intr-un site dedicat, facut cu aceeasi atentie si respect fata de brand cu care ti-ai amenajat showroom-ul sau luxosul boutique de prezentare. Asta inseamna cateva mii de euro in online, cu siguranta nu zeci de mii, dar nici sute.

2. Povesteste in acest site despre valoarea brandului tau exact asa cum i-ai povesti unui bun prieten la o masa: porneste cu istoria, arata cat de puternic este prezentul, fa sa respire valorile artizanilor care au creat produsele pe care se sprijina brandul.

3. Povestea trebuie spusa multimedia. Video-ul, galeriile foto nu trebuie sa lipseasca, insa nu uita de text. Totusi, nu abuza de flash si animatii, lasa ca site-ul sa fie gasit de cei care cauta informatii, iar lor include-le aceste informatii intr-un cadru care sa semene mult cu showroom-ul in care ai investit atat de mult. Iata un exemplu care merita si link (click pe poza):

4. Este bine sa stii ce face brandul in afara tarii (daca este unul importat; daca este unul romanesc, atunci te poti inspira de la brandurile straine similare), insa daca ai posibilitatea NU adapta campaniile de afara printr-o simpla traducere – incearca sa intelegi particularitatea pietii romanesti.

5. Ataseaza un blog acestui site, pentru a comunica cu clientii tai fara a fi scortos. Pastreaza insemnarile pe blog doar pentru a vorbi despre elementele mai putin cunoscute ale brandului, despre ceea ce face brandul astazi, despre noile modele, despre modelele viitoare sau despre persoanele celebre implicate in brand. Nu posta acolo comunicate de presa, ci mai degraba interviuri cu ambasadorii brandului, dar mai ales materiale informative unice care sa atinga mintea si inima cititorilor la fel cum ar face-o produsele tale daca ar intra in showroom.

6. Promoveaza site-ul si blogul in social media. Fa aceasta insa focusand la maximum mesajul tau. Alege sa desfasori campanii pe Linkedin (aici se pot prelua automat si postarile de pe blog), pe Facebook, dar alegand cu grija profilele persoanelor pe care doresti sa-i ai drept public. Aceste site-uri permit desfasurarea targetata (vezi mai jos). In anumite cazuri este potrivit si un cont de Twitter, insa nu utiliza aceste conturi pentru client service, ci dirijeaza problemele catre personalul abilitat sa le rezolve.

7. Targeteaza. Alege-ti cu grija atat site-urile pe care sa iti apara campaniile de display (bannere), cat si publicul caruia sa le apara. De exemplu, foloseste platforma Behavia de la Arbomedia, care iti permite sa atingi doar cei 14% dintre clientii de pe Drive-test.ro si Xplorio.ro care au venituri mai mari de 8.000 lei pe familie. Apeleaza la o agentie de online (de exemplu, pasion.at) care este capabila sa iti targeteze coerent mesajul doar catre publicul cu o rata mare de raspuns si conversie (transformare din vizitator in cumparator). Pentru vanzari online (unde e cazul), apeleaza si la sisteme de afiliere (vezi mai jos).

Mai presus de toate, nu uita ca in Romania nu (prea) vei vinde online in urmatorii 5 ani. Scopul tau trebuie sa fie deocamdata atragerea clientilor potentiali in showroom-ul fizic. Acolo vanzatorii tai isi vor face numerele de magie si vei transforma cei 100.000 de vizitatori din online atinsi lunar de campaniile tale in 10-20 de clienti (extinzi tu cifrele in functie de cat esti dispus sa investesti).

Cu un profit de masura.

Mai sunt, evident, si foarte multe alte lucruri si modalitati eficiente de promovare care trebuie facute de un brand de lux in online. Consultanta costa, dar stiti cum sa ma gasiti

Adrian Mihaltianu

Pe aceeasi tema

Omoara digitalul un brand de lux?

zvoner — Tue, 13 Dec 2011 18:03:40 +0000

Prima editie a forumului Digital Luxury, organizat de Deluxe-Lifestyle si gazduit la Casa Mediterana din Bucuresti a fost si prima ocazie in care s-a dezbatut in Romania importanta digitalului pentru brandurile de lux, precum si capcanele si oportunitatile care apar pentru acestea in online.

E greu la prima vedere sa potrivesti un brand de lux cu online-ul, un mediu in care oamenii cauta mai degraba sa gaseasca cel mai mic pret si in care interactiunea senzoriala cu un produs de lux – fie el bautura fina, bijuterie, ceas, automobil sau haina – este extrem de limitata. In realitate, nu e deloc greu, asa cum sta marturie acest screenshot de pe time.com, unde reclamele la ceasuri de lux exista de cand lumea.

Cu adevarat interesant la Digital Luxury Forum a fost ca s-au putut exprima pareri din toate directiile pietei – proprietar de afacere – agentie de marketing – agentie media – plus cele 3 medii de print, televiziune si online.

Iata si cateva dintre concluzii:

Brandurile de lux trebuie sa inteleaga ca online-ul

1. Este un mediu de comunicare la fel serios ca si mediul print sau tv, care nu-si permite superficialitate atunci cand un brand se doreste a fi luat in serios.

2. Implica performante si creativitate impuse de concurenta acerba si pretentiile a milioane de utilizatori fie ei vanzatori sau consumatori.

3. Poate fi folosit cu succes atat pentru promovarea unei afaceri si cresterea vanzarilor, cat si pentru imaginea unui brand – premium sau lux. Exemple sunt nenumarate.

4. Este mediul cel mai usor de controlat in ceea ce priveste monitorizarea si selectia audientei, facand adresabilitatea mult mai usoara in functie de brand, produs, client.

Ce trebuie sa faca un brand de lux online

1. Desi adresabilitatea brandurilor de lux este restransa si serviciile lor pretind in mare parte contact direct cu clientul, online-ul este mediul in care oricine trebuie sa existe ca imagine si informatie. Nu existi online, risti sa nu existi nici fizic, ca brand/produs.

2. Clientii produselor premium si lux sunt mari consumatori de informatii online. Ei se gasesc pe internet, trebuie sa stii unde sa-i cauti.

3. Indiferent cine este, daca brandul nu exista online, feedbackul clientilor va fi preluat de altii, implicit de concurenta, iar comunicarea cu ei va fi nula, sau mai rau, va fi facuta de outsideri care isi vor da cu parerea.

Oricat de serios si cunoscut va fi brandul in lumea de afara, el devine strain lumii virtuale in care i se regasesc clientii, astfel ca toate campaniile sau strategiile de comunicare nu vor mai avea punte de legatura cu oamenii secolului XXI care isi petrec cel putin o treime din zi online. Nu comunici, comunica concurenta. Asadar, comunica!

4. Proprietarul afacerii cu produse sau servicii de lux are posibilitatea ca prin mediul online sa observe comportamentele clientilor sai, sa-si asume rolul de formator si sa-si transforme tipurile de mesaje adecvate comportamentelor clientului de azi – grabit, autosuficient, dominator.

REZUMAT: online-ul nu doar ca nu omoara un brand de lux, ci dimpotriva, este un mediu propice pentru promovarea unui brand de lux. Dar despre asta, intr-un articol viitor.

Pe aceeasi tema

Moise Guran despre Rosia Montana

zvoner — Mon, 14 Nov 2011 17:46:59 +0000

Incep sa-l indragesc tot mai mult pe omul asta, unul dintre foarte putinii jurnalisti/oameni de televiziune care isi fac treaba profesionist.

Iata-l, intr-o demontare magistrala a masinariei de marketing a RMGC:

Si acum, pe scurt, ce spune Moise (poate clipul dispare intre timp):

1. Numarul de 3.600 de locuri de munca impinse la inaintare de RMGC este improbabil, din el doar o parte (probabil 70%) va fi ocupata de romani, si o parte si mai mica de localnici.

2. Marketingul RMGC este de nota 10, trebuie recunoscut (si da, sunt de aceeasi parere).

3. Realitatea e ca factorii politici au blocat orice sansa de dezvoltare a Rosiei Montana in alta directie decat mineritul, iar acum ne sunt scosi in fata oameni sarmani din zona care sunt sarmani tocmai pentru ca nu au alternative de munca din cauza factorilor politici.

4. Totusi, daca se face proiectul, ar trebui sa se tina cont de costuri. Cladirile istorice au si ele semnificatia lor. Vezi Coltea, care ar putea fi transformat oricand intr-un hotel de cinci stele. Cu ce cost?

Si iarasi pe scurt, parerea mea:

0. RMGC este una dintre solutiile pentru zona Rosia Montana. Nu trebuie dati la o parte doar pentru ca nu ne convin. DAR, solutia e temporara, pe doar 20 de ani, si implica niste costuri uriase pe termen lung pentru mediu, precum si pentru comunitatile dimprejur. Locurile de munca se vor termina, iar solutiile post-exploatare nu-mi inspira deloc incredere. Business planul RMGC se bazeaza pe niste valori ale aurului care tin de wishful thinking mai degraba decat de realitate. S-a intrebat cineva ce se va intampla cand bula aurului se va sparge?

Sa nu uitam exemplul Nokia/Jucu. Marile corporatii vin aici strict pentru a obtine profit pe termen scurt si mediu. Cand acest profit este afectat, miile de locuri de munca dispar la fel de repede cum au aparut. Nu se compara cu dezvoltarea durabila a economiei unei zone, prin sprijinirea IMM-urilor. In plus, monopolul RMGC nu se va limita la exploatarea aurifera. El va fi intins (si se intinde deja) si asupra dezvoltarii turistice si economice de orice fel in zona. Apropo de turism, satul minier autentic, de o splendoare rara, va fi transformat intr-o butaforie lipsita de suflet. Ceea ce va mai ramane din el, mai precis. Practic, toti locuitorii zonei se vand ca sclavi acestei companii pe 20 de ani, fara niciun fel de alternativa. Merita?

Alternative?

Alternativa porneste de la ce tot ne repeta strainii ca admira la Romania: rezervele enorme de biodiversitate, agroturismul, autenticitatea traditiilor. Zona motilor este una care debordeaza de asa ceva, de la elemente carstice spectaculoase, la elemente de traditie si istorie extrem de bogate. Iar solutia e usor de pus in practica, daca se vrea.

1. Zona trebuie curatata si ecologizata urgent. Statul este cel care ar trebui sa ecologizeze zona, avand in vedere ca intreprinderile de stat au poluat-o. Cost: 70-80 milioane euro, posibil si fonduri UE. Expertiza se gaseste. 400-500 de locuri de munca la nivel local, in mai putin de 12 luni, pe cel putin 36 de luni.
2. Tot statul este cel care trebuie sa repare infrastructura abisal de proasta din zona, in special pe ruta Oradea – Alba Iulia. Cost: 100 milioane euro, posibil si fonduri UE. 400-500 de locuri de munca create in mai putin de 12 luni, pentru cel putin 36 de luni.
3. In acest context, agroturismul - care deja functioneaza cativa kilometri mai la nord – ar putea porni foarte simplu, creand cel putin 1.500 de locuri de munca la nivel local in doar 5 ani, dar mai ales locuri de munca durabile, nu care dispar dupa 20 de ani. In contextul ecologizarii zonei, se pot crea si statiuni, nu doar puncte izolate, precum si destule ferme pentru a sustine cel putin 4.000 de familii. Esentiala este insa realizarea unor investitii concentrate din afara, nu doar din partea localnicilor. Pentru asta, iubitorii fanului vor trebui sa reseasca mai mult decat un simplu festival anual care nu inseamna absolut nimic pentru economia zonei. Vor trebui sa puna si banii in spatele viselor de ‘salvat’ zona.

In fine, sa nu uitam ca Rosia e doar una dintre pungile de puroi din zona, in urma mineritului de sute de ani. Ba inca se doreste crearea si a altor astfel de magarii in alte zone din tara (vezi cariera de piatra de langa Ranca). Lipsa unei strategii nationale de ecologizare a acestor zone, dar mai ales de conditionare sau interzicere a dezvoltarilor industriale masive in zone alpine este pur si simplu o crima.

Tot vin britanicii si altii sa ne spuna ce munti si ce paduri frumoase avem. Si ca vor sa le vada. Hai sa-i primim cu excavari in aer liber si cu iazuri de decantare, cred ca o sa fie incantati.

Pe aceeasi tema

Libia in context

zvoner — Mon, 22 Aug 2011 13:45:20 +0000

E bine ca dictatorul Gaddafi e pe cale sa cada, e iarasi bine ca democratia isi poate face loc in aceasta tara, e rau ca timp de 10-15 ani vom avea si aici o perioada de tranzitie tulbure si violenta, insa asta e istoria, ea merge inainte indiferent de ce alegem noi.

Totusi, e bine sa vedem Libia in context. Poate ne ajuta cateva date:

1. Libia producea inainte de razboiul civil 2% din productia mondiala de petrol, cu 1.6 milioane de barili pe zi. Chiar daca si-ar dubla aceasta capacitate, ar mai avea resurse petrolifere timp de 40 de ani (deci 80 de ani daca le pastreaza la nivelul actual).
2. Asta inseamna ca statul libian scoate din petrol circa 160.000.000 de dolari pe zi din petrol.
3. Sunt 6.4 milioane de locuitori in Libia. PIB-ul pe cap de locuitor e unul dintre cele mai ridicate din Africa: 14.900 de dolari in 2010 (Romania avea in 2009 11.800!). Peste 9.000 de dolari din acesti bani provin din petrol.
4. Cele peste 50 de miliarde de dolari/an provenite din petrol au reusit sa sustina un sistem economic aflat in continua crestere in ultimul deceniu, insa exista in continuare o diferenta majora intre oras si sat in Libia. Lipsa industriilor alternative duce si la un somaj foarte ridicat in randul tinerilor, care pe alocuri ajunge si la 50% (la nivelul intregii tari, oficial, e de doar 10%).

Interesul tuturor e ca petrolul libian sa fie controlat, productia marita pentru a compensa eventuale socuri din Orientul Mijlociu (Siria e iesita la incalzire, dar tinta finala e Iranul), iar controlul cedat arabilor sauditi si qatarezilor, favoritii americanilor in zona si dealerii de putere care conteaza realmente aici. UE va fi pastrata de rebelii ajunsi la putere ca o contragreutate la influenta sauditilor, dar asta depinde si de agresivitatea cu care se vor promova europenii (in special italienii).

Principalii perdanti deocamdata sunt Rusia si China, care au vrut tot timpul temporizare si negociere cu dictatorul. Romania se afla cam in aceeasi tabara, dar noua ni se iarta multe din alte motive… Tot principalii perdanti pot fi si libienii insisi, care au fost pur si simplu privati de orice sistem democratic, nu au precedente de aceasta natura si pot cadea foarte usor influentelor fanaticilor.

Deocamdata Libia e un carbune fierbinte, dar extrem de pretios (potential de 1.000 de miliarde de dolari venit in urmatorii 10 ani!). Sa vedem cine-si va frige primul palmele…

Pe aceeasi tema

Cad bursele. Pana unde?

zvoner — Fri, 05 Aug 2011 21:53:16 +0000

Fidel convingerii mele ca 30% din valoarea economiei mondiale nu exista, pai… cu 30%. Nu stiu daca in etape sau brusc, ideea e ca pana nu se atinge acest fund, nu am atins apogeul crizei.

Unii vor arata cu degetul spre Marea Depresiune, cand am avut o criza in forma de W. Tocmai am atins varfuletul ala mic din mijlocul “W”-ului, iar cum cadem frumos in jos, mai in jos decat acum 2 ani. Pana la 30% mai jos.

Totusi, exista si diferente. Pe vremea aia, FED-ul nu avea tiparnita de bani, caci era legat de maini si de picioare prin standardul aur. Azi umple lumea de dolari (literalmente) si tine sub control cei 9 46 de milioane de someri si asistati social americani care altfel ar deveni o bomba sociala (dar si economica, caci fara banii primiti de la stat acestia dispar pur si simplu din economie), dandu-le 50% din venitul normal sau bonuri de masa.

Din pacate, exista si un adevar sumbru: orice tara care are datorii la peste 100% din PIB nu poate subzista economic. Punct.

Si de la capat.

Pe aceeasi tema

Despre SNA
MRU sau Crin?
Democratie vs meritocratie
Cum poti promova un brand de lux in online?
Omoara digitalul un brand de lux?

Fascismul de tip nou

zvoner — Fri, 05 Aug 2011 21:30:57 +0000

Fascismul de tip nou e de fapt un fascism cam vechi. Fascistii actuali par a fi noi, insa recurg la argumentele auzite deja in urma cu 80 de ani. Atata doar ca in locul evreilor si suboamenilor se afla tiganii si ‘sarantocii’, iar in locul lagarelor de exterminare sunt preferate elemente preluate mai degraba din zona sovietica. Exista si un loc comun intre cele doua extreme, si anume controlul presei, realizata deja sub ochii ingaduitori ai Europei de cvasi-fascistul Orban, omul catre care deja privesc mai multi intelectuali romani, cu admiratie desigur.

Au mai fost si altii fascisti inainte vreme...

As fi mirat sa vad ca oameni altminteri cu educatie cad in capcana admiratiei unor masuri dure, excesive si de inregimentare doctrinara, daca istoria nu mi-ar arata ca asta face de obicei intelectualitatea – a facut-o si cu national-socialismul si cu comunismul. Tot istoria imi arata ca cine incearca sa fie la mijloc si-o ia cel mai rau in freza, insa asta nu ma impiedica sa spun totusi cateva cuvinte, incercand sa aduc contra-argumente elucubratiilor scoase de unul dintre cei mai vocali neo-fascisti de la noi, citat mai sus.

1. Este aberant sa spui ca guvernarea trebuie preluata de firme private, in conditiile in care in toate tarile democratice aceasta este deja exercitata la presiunile imense ale lobby-urilor firmelor private. Se arata cu degetul deficitul, dar se ascunde sub pres gunoiul de zeci de trilioane de dolari (ati citit bine) gaura facuta de marii speculatori financiari – aceiasi care astazi ataca statele rand pe rand pe motiv ca ‘n-au incredere’ in economiile lor. Cetateanul de rand are un cuvant prea mic de spus in guvernare, in schimb marile companii decid jocurile politice de foarte mult timp. Apoi, statul-corporatie, gen China, nu este o solutie, ci doar o forma specifica de guvernare asiatica bazata pe irelevanta individului, greu de pus in practica in cultura nord-atlantica. In fine, o tara nu poate fi condusa ca o firma, pentru ca scopul tarii nu este profitul economic, ci bunastarea locuitorilor sai, luati ca intreg. Contracul intre conducerea tarii si plebe nu este unul economic, ci unul social, iar atunci cand devine economic iese dezastru (l-am avut asa sub comunism, dar la fel a fost si sub fascism).

2. Sistemul de sanatate si pensiile de stat nu pot fi desfiintate brusc, laolalta cu subventiile si celelalte ajutoare sociale. A pretinde taierea brusca a acestei plase de siguranta in care se regaseste mai mult de jumatate din populatie inseamna sa fii inconstient cu privire la cataclismul social care ar urma si care ar afecta deopotriva asistati si contribuabili. Dimpotriva, ele trebuie recalibrate, diminuate ca importanta intr-un termen rezonabil (un deceniu), timp in care sa fie stimulate sisteme private de sanatate si pensie. Da, nu mai merge amanarea, corect, insa nu arunci si bebelusul cu apa murdara din copaie! Apropo, admiratorii lui Orban ar trebui sa inteleaga ca el a nationalizat pana si pensiile private, adica a luat o masura socialista, drept pentru care ii rog frumos sa taca naibii din gura si sa caste ochii. Normal, un sistem de sanatate de urgenta, laolalta cu educatia de baza si o redeventa minimala pentru varstnicii aflati in nevoie vor trebui sa continue sa existe intr-o societate care pretinde ca e umana.

3. Cresterea cheltuielilor militare n-are niciun rost in momentul in care acestea nu produc absolut niciun fel de valoare. Inteleg ca in capul unora (citati mai sus) ai nevoie de armata ca sa invadezi tari mai slabe care au resurse, insa Irak-ul si Afghanistanul (si Sudanul, dar si Libia) ar trebui sa le explice desteptilor ca nu armata mare te ajuta sa ai beneficii economice si ca stabilizarea unei tari cucerite militar nu se mai poate face cu masuri de forta. Apropo, una dintre marile pietre de moara de la gatul SUA este reprezentata tocmai de cheltuielile militare uriase facute de razboaiele bushiste, bani care s-au dus in mare parte in buzunare private!

4. Taxele, reduse cu 90%, cere urmasul intru lipsa medicatiei al lui Vadim. Dar de ce nu cu 100%? De ce nu cu 85%? Hai sa scoatem niste cifre din burta, caci la asta ne pricepem. In SUA taxarea este mult mai mica decat in Europa, iar in Europa de Nord e mult mai mare decat in Europa de Vest. Cine o duce cel mai bine din punct de vedere economic? Unde se afla cele mai multe tari triplu A (cu rating real, nu sustinut prin tiparnita de bani ca al americanilor) si ce influenta are taxarea in aceasta privinta? Poate ca mai degraba conteaza ce face statul cu acei bani, precum si marimea paturii sociale taxate. Altfel, si Mongolia are taxe mici, iar aia o duc foarte bine, am auzit.

5. Drepturile angajatilor nu pot fi desfiintate in toate domeniile si inlocuite cu contracte de prestari servicii intre firme/PFA-uri. A cere asa ceva arata ca n-ai inteles nimic din modul diferit in care functioneaza companiile si diversele straturi ale economiei. Datatorii din pix si pareristii da, pot sa presteze ‘munca’ lor prin PFA, caci ei contribuie la mai multe publicatii si nu sunt tributari doar uneia singure.
In schimb, sudorul in argon sau mecanicul auto nu au cum sa-si faca PFA pentru o munca pe care o presteaza intr-o relatie de totala dependenta de o singura entitate economica. Sindicatele au luat nastere pentru a echilibra balanta intre puterea nelimitata a patronului si lipsa de putere a muncitorului – ca intre timp au dobandit prea multa putere, corect, insa rezolvarea nu sta in desfiintarea cartilor de munca si a sindicatelor ci exact in stimularea prin taxare diferita si creditare a celor care ies din zona sindicala si intra in cea antreprenoriala.

Inteleg ca unii ii privesc pe angajati ca pe niste sclaveti nenorociti care ar trebui sa fie multumiti ca li se da o paine pe masa, insa cele mai de succes companii din lume au un model complet diferit de tratare a angajatilor – motiv pentru care si au acest succes! A promova politici de tip fascistoid, de tip ciocoiesc, de secol XIX, inseamna nu doar ca n-ai invatat nimic din istorie, ci ca pur si simplu nu intelegi iota din economia reala, din modul de functionare al unei companii, care este in sine o entitate sociala, nu una fictiva, in care poti face ce vrei ca in Farmville.

6. Votul universal nu poate fi desfiintat atat timp cat nu ai ce pune in loc. Anarhia nu este o solutie, iar celelalte au fost deja incercate: daca doar elitele (masurate dupa sange nobil, bani, IQ sau diplome?) voteaza, ele isi vor promova interesul lor – care va fi intotdeauna minoritar, de multe ori rupt de realitatea in care traiesc majoritarii – adica exact aia care de obicei voteaza prost. De aici vor aparea si problemele, caci un sistem elitist poate functiona doar prin forta, prin dictatura. Iar dictatura nu este perena ci decade si ea in oligarhie sau din nou in democratie si in dictat popular, iar ciclul se reia.

Meritocratia este singurul raspuns, insa pana acolo ar trebui sa ai cu cine sta de vorba – dar iarasi avem deja modele care functioneaza, trebuie cautate in Europa de Nord, precum si in zonele cele mai avansate economic din lume (nu neaparat tari), de la Silicon Valley la puncte de pe coasta de Est a Chinei, de la aglomerarea industriala din vestul Germaniei la aglomerarea universitara din atatea orase capitale si secundare europene.

Culmea e ca avem toate aceste modele de succes in fata, dar noi alegem sa ne cantonam discutiile in solutii de tip lagare de concentrare pentru sarantoci si alte oligofrenii. Am o singura teama: ca toti acesti strigaci cu gura mare vor sufoca spatiul mediatic – asa cum s-a intamplat deja in SUA – si vor deraia complet un tren si-asa adus in colaps tot de ei. Caci ceilalti sunt oameni prea decenti ca sa reactioneze cu vehementa de care ar trebui sa dea dovada.

Poate insa e timpul sa reactionam cu vehementa, nu credeti?

ps. Spuneam in urma cu ceva timp ca nivelul de trai din Romania va scadea cu maxim 30%. In loc sa venim cu clantaneli din dinti apocaliptice, poate gasim niste solutii. Iar prima dintre ele este sa acceptam ca mai tot ce vedem in jurul nostru costa cu 30% mai mult decat ar trebui sa coste (revers: salariile sunt mai mari cu 30% decat ar trebui sa fie). Nu are insa rost sa vorbim de un cataclism atat timp cat putem inca inghiti aceasta scadere de nivel de trai, chiar aici, in Romania.