N-o sa inteleg niciodata de ce 200-300.000 de oameni pot fi controlati violent de 3-4.000 de politisti inarmati cu bate. De ce masa imensa de oameni nu reactioneaza printr-un contraatac masiv, un tavalug uman de zeci de mii de oameni, care ar matura pur si simplu de pe fata pamantului forta opresoare. In definitiv, esti amenintat de unul cu o bata. Iei si tu o bata si gata. Daca vine vorba de impuscat, oricum te impusca si cand fugi… mai ales cand fugi.

Cand ii vad cum fug de colo-colo cu ochii injectati de gaze si cu capetele sparte, fara a se inarma si a porni in viteza spre agresori, raman intotdeauna uimit. Dar, asa cum spunea un psiholog, regula de 1 soldat cu o bata la 10 civili e veche de 2000 de ani, asa ca…

N-o sa inteleg niciodata cum puteau evreii (si altii) sa mearga cu capul plecat spre locul gropii comune, sa o si sape, apoi sa stea cuminti, aliniati, pe marginea ei, asteptand sa fie impuscati in ceafa unul cate unul. De ce le era teama? Ca o sa moara cu 2 minute mai devreme? Ca daca se vor intoarce pe calcaie si vor muri de gat cu agresorii o sa li se intample ceva si mai rau? Ce masina infernala de manipulare psihologica ii facea sa isi accepte cu atata lasitate soarta, incat sa nu riposteze in niciun fel? OK, poate ca la inceput erau pacaliti ca vor face altceva, dar de la primul glont in ceafa primului nefericit din rand toti ceilalti puteau muri demni, cu degetele bagate adanc in gatul sau ochii criminalilor, tragandu-i si pe ei in iad…

N-o sa inteleg niciodata cum au reusit de-a lungul timpului ocupantii sa domine milioane de oameni cu doar 30-40.000 de invadatori. Capete plecate peste tot, barfe, mancatorii, tradari, decimari, toate pentru a tine usor sub control ceea ce in mod normal nu ar fi trebuit sa fie controlat.

De fapt mint. Stiu foarte bine de ce se intampla toate acestea. Pentru ca cei aflati in multime, in turma, nu isi mai utilizeaza personalitatea, ratiunea, individualitatea (valabil si pentru soldati/politisti, la extrema cealalta, de opresori). Si asa, oameni care altminteri si-ar vinde foarte scump viata mor ca niste oi. Si asa, oameni care – actionand impreuna – ar putea invinge usor orice opresor sunt usor manipulati incotro vrea ciobanul, cu cei 2-3 caini ai sai. Spre deosebire de cel care a infruntat tancurile la Tienanmen, de cel care arunca inapoi spre politisti cu canistra cu gaz sau, la extrema cealalta, de politistul care ocroteste de lovituri un arestat sau de manifestantul care face la fel cu un politist capturat, cei care se topesc in magma masei umane renunta fara sa-si dea seama la tot ceea ce ii face oameni. Cu consecintele care se stiu.

Din pacate asta nu se refera doar la cei implicati in manifestatii de strada sau aflati in situatii de viata sau moarte. Se aplica si celor care raman in companii, in corporatii, in cercuri de prieteni, acceptand umilirea doar de frica de a nu fi acceptati sau de a fi dati afara, ‘ucisi’ cum ar veni. Acceptand jocurile murdare, mizeriile, teroarea unor sefi imbecili sau a unor indivizi violenti, doar pentru a se mai agata cumva de o viata care oricum nu merita traita.

Toti facem asta la un moment dat. Dar tot la un moment dat poate e timpul sa ne intoarcem pe calcaie…

Sursa imaginii: National Post

ps. si ca sa nu fiu acuzat de dublu standard: sunt complet de acord cu interventia in forta a Politiei unui stat democratic, ale carui institutii sunt alese liber de catre cetateni, pentru a nu permite unei minoritati zgomotoase si violente sa se impuna. Treaba sta cu totul altfel cand aceeasi Politie apartine unui stat opresiv. Oricum, nu despre asta e vorba mai sus :)

Tagged with:  
Share →

3 Responses to Capul plecat, capul ridicat

  1. MM says:

    hm. mda. iar aplicarea la viata de corporatist – dureros de adevarata, de asemenea.
    am vazut oameni incapabili sa renunte la situatia lor de kk, fara a-si ridica problema pozitiei absurde de sclav aflat sub mana unui dobitoc notoriu, incapabil sa managerieze un proiect, nu mai zic o companie….

  2. [...] mai generala si de principiu, chestia ce se numea “editorial” in vechime, despre cum e cu capul plecat. Si mai departe, o chestie despre muzica, de pe cind eram si noi mai tineri : VCMG. Da’ nu [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card