As fi ras cu pofta citind in ce incurcaturi i-au pus profii de romana pe elevii care au dat Bac-ul la Romana anul asta, daca nu m-ar fi cuprins o mare tristete. Printre altele, fie si pentru ca inteligentii care au scornit subiectele au hotarit sa stimuleze ‘creativitatea’ din elevi si sa prinda in capcana tocilarii, astfel incat au cerut caracterizarea unui personaj dintr-o opera dramatica, punand insa militieneste la dispozitia elevilor trei scriitori si asteptand ca elevii sa cada in capcana de a alege alt fel de texte decat cele dramatice.


Si uite asa s-au apucat elevii sa portretizeze personaje din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, uitand ca nu e o opera dramatica ci una epica. Motiv de diferentiere intre un zece si un maxim sapte. Si asa mai departe.

Stau eu si ma intreb ca proasta: oare profii care scot astfel de subiecte din ei au recitit in ultimii 20 de ani Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi? Sau au vazut Iona cu Virgil Iogasanu? Cand a fost ultima data cand au citit scrierile politice ale lui Caragiale? Sau sa reformulez: cand a fost ultima data cand vreunul dintre noi a citit/vazut/descoperit scrierile marilor scriitori sau dramaturgi romani?

N-am mai citit romanul lui Camil Petrescu din liceu. Si stiu ca mi-a placut enorm, pentru ca nu citeam din obligatie, ci din placere – insa pe bune daca mai stiu despre ce e vorba in carte, motiv pentru care o sa o recitesc, caci imi amintesc pasaje intregi, insa ca dintr-un film bun si iubit, nemaivazut de 2 decenii. Am vazut Iona, dar la televizor, lipsindu-mi rabdarea de a-l urmari la teatru, acolo unde trebuia de fapt vazut. Am citit scrierile politice ale lui Caragiale, insa ar trebui sa le reiau daca as vrea sa imi mai aduc aminte altceva decat pozitiile sale generale umaniste si progresiste. Piesele le tin minte mai usor, datorita suportului vizual televizat si a repetarii lor cu o frecventa sporita intr-o anumita perioada.

Dar pot baga mana in foc ca 95% dintre romani se afla in aceeasi situatie, fiind incapabili sa stie mai mult de zece strofe din Eminescu, alte opere de Sorescu, ce se intampla in Ion de Rebreanu sau vreo doua strofe din Nichita Stanescu. Dar mai rau, fiind complet insensibili la ce au citit in tinerete, fara urme pe ei in urma celor citite. De ce?

Pai pentru ca in loc ca dascalii sa stimuleze dragostea cititului, implicand copiii in cartile alea minunate, ei se preocupa de chichite demne de niste critici de literatura impotenti, inchisi in bibliotecile lor prafuite. Pentru ca in loc ca mintea frageda a unui adolescent sa aiba parte de lecturi facute din placere, de lecturi de explorare, de descoperire a unor universuri diferite de cel al copilariei, ea este supusa la repetitii, incadrari si regurgitari automate de chestii lipsite complet de sens.

Efectele sunt simple: 95% dintre elevii care au dat azi Bac-ul la romana si l-au si luat cu note mari nu isi vor mai aminti decat vag despre ce e vorba in superba poveste de dragoste din romanul lui Petrescu. Din nefericire insa, pentru cam tot atatia povestea in sine va fi contat prea putin sau deloc. Va fi contat doar sa ia nota si sa mearga mai departe.

Ma intereseaza chiar prea putin ca o mare parte dintre ei sunt agramati si habar n-au sa scrie in romana. Ma doare insa tare faptul ca vor fi complet separati de tot universul unei literaturi care a avut si inca are ce comunica. Nu doar cea romaneasca, ci si cea universala. Si ca isi vor trai viata sub forma ei corporatista – indiferent de nivel – ca niste robotei lipsiti de alt univers interior decat cel bagat cu sila pe gat prin filme, junkmusic si reclame, mai ales reclame.

In loc sa ii obligi sa fie ‘creativi’ intr-un stil detectivistic (de parca erau la examenul de legislatie auto, sa caute capcane in intrebari), puteau sa ii lase sa fie creativi pe bune: sa inventeze singuri un personaj in stil caragielesc; sa scrie ce le-a placut cel mai mult la romanul lui Petrescu; sa scrie ce le-a placut cel mai mult la orice roman citit in liceu; sa faca un top 5 personal de poezii, cu motivarea alegerii facute; sa redea strofele care le-au placut cel mai mult din orice poet; sa faca un top 5 personal de personaje-femei sau barbati din romanele romanesti, cu motivarea alegerii facute; sa… sa… sa…

Sa isi exprime cumva parerile personale despre ce au citit, nu sa reuseasca doar sa incadreze imbecil – dar corect – o opera sau alta.

Aberez, desigur, mare parte dintre ei abia stiu sa-si scrie numele, caci sunt deja produsul final al unui sistem de invatamant completamente schizofrenic, in care creativitatea pur si simplu nu exista, iar profii sunt satisfacuti daca bifeaza norma de referate cu un maxim de 20% lucrari originale. Toate cele de mai sus trebuiau facute la clasa, in discutii libere si fara abordari cantitative sau inchistate in caracterizari, analize pe text si alte chestii absolut inutile, de care nu te vei mai lovi niciodata in viata – cu exceptia cazurilor in care devii critic literar, fireste, adica 0.001% din populatia tarii.

Dar sunt sigur si ca 95% dintre ei isi vor aminti pentru restul vietii ca Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este o opera epica, nu una dramatica. E o chestie de esenta.

Sursa foto.

Tagged with:  
Share →

One Response to Bac la Romana: Opera epica si prostia dramatica

  1. micelnic says:

    o sa te dezamagesc, insa eu, unul, am recitit in ultima vreme multe din cele enumerate de tine: camil petrescu, caragiale, creanga, ionesco, etc. si nu pentru ca m-au obligat indatoriri de job (nu sunt profesor), ci pentru ca imi plac.

    pe de alte parte, nu inteleg de ce te iei drept etalon si crezi, a priori, ca toti sunt ca tine.

    in legatura cu bac-ul, vad ca s-a iscat o isterie nationala? de ce? pentru ca s-au dat subiecte demne de un adevarat absolvent de 12 clase? adica ne incanta note mari, luate pe subiecte facile? inseamna ca ne multumim cu putin, ca suntem suficienti. eu cred ca 50% ar trebui sa fie procentul maxim de promovabilitate la bac. maxim. pentru ca altfel, riscam sa ne ingrijeasca sanatatea, se ne construiasca locuintele si sa ne apere in instanta niste semi-analfabeti, pentru care fortuit este tot una cu fortat, pentru care decat se foloseste oricand, pentru care amigdalita este un organ, si nu inflamatia amigdalelor…

    mai multa exigenta face mai bine decat delasarea, credeti-ma!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card