Ne plimbam agale prin malluri in care abundenta de produse ne lasa deja reci daca nu sunt cumva la un super “discount” (ehehee… s-au dus de mult ‘reducerile’ si ’soldurile’). Ne pute un concert al Madonnei si ne plictiseste Sting care canta altceva decat am dat noi banii, asta dupa ce am ridicat din umeri ca n-au mai ajuns Depeche pe la Izvor.

Ne uitam stramb la banane daca sunt putin prea verzi sau putin prea trecute si batem nervos din picior daca vanzatoarea uita sa ne bage napolitana intr-o punga, chit ca ne costa 20 de bani in plus. Ni se pare normal sa comandam o pizza chiar din fotoliul de acasa sau sa dam banii pe gelato, nu pe inghetata obisnuita.

Ne uitam unii la altii nervosi stand in trafic fiecare in masini de zeci de mii de euro, si radem dispretuitor fata de ’saracii’ care si-au permis ‘doar’ un Sandero la 10.000 de euro, adica o amarata de Dacie cu ABS, patru airbaguri, computer de bord, aer conditionat, RCD cu MP3 si motor de 90 de cai. Ba inca alegem sa mergem cu bicicleta de brand nu doar pentru ca suntem ‘eco’, ci pentru ca avem si ‘ego’.

Ne facem vacantele in cel mai rau caz in Creta si uneori chiar fugim un weekend la Paris, ca sa ne mai dregem casnicia. Mutam plictisiti de pe unul pe altul dintre cele 80 de canale TV si apoi iesim la un film abia aparut pe ecranele mondiale, intr-un cinema pe jumatate gol dotat cu 3D Surround si fotolii in care iti vine sa adormi, dar nu poti pentru ca superproductiile americane urla la tine din toate boxele.

Ne supara avalansa de reclame luminoase de pe strazi si am ajuns sa discutam despre oportunitatea sau inoportunitatea instalarii unor fantani arteziene de cartier, iluminate noaptea. Asta pe langa celelalte deja puse, alaturi de parculetele proaspat amenajate intre blocuri si locurile de joaca pentru copii ultramoderne. Ne batem pe locuri de parcare dar ne mai luam inca o masina. Si apoi ne stresam toata ziua la serviciu intr-un birou cu aer conditionat unde tot ce avem de facut de obicei sunt niste hartoage penibile sau niste telefoane pentru a-i convinge pe altii sa vanda, sau sa cumpere.

Si cu toate acestea, suntem profund nefericiti. Ne plangem soarta, ne deprimam la tot ce vedem in jur, ne chinuim ca ultimii oameni de pe planeta la gandul ca am avut nesansa de a ne naste in aceasta parte a Europei. O, cat de repede am uitat…

Cat de repede am uitat ce insemna sa te scoli la 6 dimineata ca sa incepi serviciul la ora 7, intr-o lume gri, in haine gri, cu alimente gri si tovarasi gri privind amenintator peste umar. Am uitat cat de greu era sa invatam la o lumina chioara si sa ne regasim drumul spre casa intr-o bezna totala. Am uitat ce bucurie vecina cu dementa aveam cand ’se bagau’ portocale sau banane, si cum le puneam in hartie sa se coaca. Am uitat cat de mandri eram daca Dacia noastra avea un bec in plus si cate luni tineam o amarata de punga cu un logo strain pe ea.

Am uitat mai mult decat atat. Am uitat sa fim solidari, atat pentru ca cei care ne-au indobitocit pana acum 20 de ani au continuat sa traga fraiele, dar si pentru ca singurul moment in care acest popor a fost cu adevarat solidar s-a dovedit a fi o crunta pacaleala. Si am uitat, din pacate, de unde am venit si pana unde am ajuns. De cat de nebuni am fi crezut noi insine ca suntem daca am fi privit in avanpremiera, inca de acum 20 de ani, la toata nemultumirea noastra de acum.

Totusi… privind imaginile de mai jos, inteleg ca nu a fost nimic in zadar. Ati murit si suntem liberi. Intr-un loc atat de plin de semnificatie, care rasuna inca de impuscaturile de acum 20 de ani, intr-un loc care poate nu le spune absolut nimic celor care trec pe acolo, iata ca se mai poate produce si un miracol.

Dansul, in special atunci cand e practicat in grup, are puterea de a tamadui rani adanci, de a pansa plagi purulente lasate asa de mult timp. Nu stiu ce veti simti voi privind aceste imagini, dar eu stiu ca aceste scurte momente au exorcizat cel putin jumatate din demonii lasati pe caldaram de evenimentele de acum 20 de ani.

N-am crezut ca voi putea vedea asa ceva in Romania. Si asta e un lucru bun, alaturi de multe altele.

Ochi sa avem sa le vedem. Si gura sa vorbim de ele.