Titlul putea fi foarte bine si “Ba eu stiu mai bine!”. Sau “Arta datului in cap la romani”, dar eu zic ca merge si-asa (alta expresie pur romaneasca).

Stateam azi si citeam comentariile cititorilor la un articol cu privire la o anumita masina. Iar ieri, comentariile cititorilor cu privire la rezultatul unui meci de fotbal. Iar alaltaieri, orice, cu conditia sa fie pe netul romanesc si sa aiba comentarii.

Atat timp cat articolul este neutru, tern si doar informativ, marginindu-se sa insire plictisitor franturi de informatii, nu se intampla mare lucru. Poate cineva sa se mire ca un sef de stabor tiganesc a murit facut chiselita de o studenta eminenta si de un teolog, dar atat. Dar din momentul in care autorul indrazneste sa isi dea cu parerea, pfoaaa, sa vezi atunci!

In primul rand, daca autorul a zis despre masina cutare ca e urata, ii vor sari in cap puzderie de comentatori, indeobste cumparatori ai masinii sau dealeri ai marcii, care sa ii demonstreze ca e idiot, ca masina aia e frumoasa, si ca de fapt autorul e platit cu bani grei pentru a face antireclama respectivei masini. Asta, ori n-are ce cauta in presa auto, fiind o rusine pentru obste. Daca autorul spune despre aceeasi masina ca e frumoasa, atunci ii vor sari alti comentatori in cap, acuzand faptul ca omul scrie reclame platite (cu bani grei, se subintelege, doar ati vazut de masini conduc presarii auto!!).

Un grup de comentatori online

Acelasi lucru se intampla si daca autorul scrie o opinie despre orice altceva (avizata in cele mai multe ori, fie si numai datorita faptului ca omul respectiv e de mult timp in bransa); aceasta este luata la mira si demolata nu prin atacuri argumentate, ci prin atacuri la persoana. Caci daca ataci persoana, atunci distrugi o data cu ea si argumentele, nu?

De exemplu, daca autorul scrie ca antrenorul cutare este un om valoros sau dimpotriva, un slab profesionist, sau ca artista cutare a scos un album bun sau prost, sau ca politicianul cutare a dat dovada de viziune sau de stupizenie intr-o anume decizie (la politica deja se scot toate manusile), atunci autorul este pus imediat la zid, pe mai multe considerente: ca nu se pricepe, ca a fost cumparat, ca e pretenar sau dusman de moarte cu subiectul articolului, ca e afon, incult, analfabet, idiot sau idioata, dupa caz si sex. Retineti ca nimeni nu porneste de la premisa ca e doar o opinie (indiferent cat de puternic exprimata) a unei persoane umane. Aceasta din urma este virtualizata si impinsa doar la rang de sac de box, in care trebuie sa lovesti cu tot ce ai pana cade jos, si ea si argumentele sale.

Lucrurile nu se opresc aici. Nu, nicidecum. Daca un ziarist critica intr-un articol faptul ca s-au dat prea multi bani pe borduri, vin 20 care il fac taran descult si prost, care e antibasescu si vrea sa mearga prin colb ca acum 100 de ani. Apoi vin alti 20 care ii sunt recunoscatori autorului, si incep sa se razboiasca cu primii 20. Balacareala atinge culmi inimaginabile de vulgaritate mai ales pe forumurile ziarelor, unde se duc lupte de gherila si se desfasoara adevarate desanturi intre doua sau uneori chiar trei tabere pregatite fiecare sa sara la gatul celeilalte cu toata violenta posibila intr-un mediu virtual. Unii sunt atat de dusi incat fac treaba asta sado-maso zilnic, scaldandu-se in niste zoaie verbale incredibile, injurandu-se cu aceiasi oameni pe care nu i-au convins de fapt niciodata.

Diferente de opinie

Uneori, acest mod hapsîn de a-ti argumenta o pozitie este preluat de diferite caractere meschine si este transpus in politica de companie. Vezi exemplul Nistorescu, care distruge cu seninatate si buna stiinta redactia unui ziar prin metode specifice sergentilor majori: cine nu e cu mine e impotriva mea si cine nu spune ca mine zboara.  Dar mai vezi si exemplul atator firme in capul carora s-a protapit cate un nene sau o tanti care au in cap un singur lucru: ei au intotdeauna dreptate, ei stiu totul, restul trebuie sa le accepte pozitia cu sau fara argumente si sa nu cracneasca.

O tara de mici dictatori, rau atinsi de schizofrenie, este rezultatul acestui mod de a fi atat de raspandit in Romania. E adevarat, nu suntem singurii, insa la noi acest comportament este prezent atat de des si pe atatea cai incat ramai, ca si regina Maria si regele Carol I, de-a dreptul tampit cand il intalnesti intaia oara. Milioane de turnuri de fildes, fiecare cu dictatorul sau in varf, urland si aruncand cu proiectile in ceilalti, in celelalte turnuri, incapabili sa-si deschida portile mintii altcuiva.

Taj Mahal

Fiecare suntem atinsi, cel putin la un moment dat, de aceasta boala, caci ea ne-a fost inoculata inca din primii ani ai comunismului, cu intrebarea vestita deja “Cine esti dumneata, domnule X?” Aceasta intrebare, preluata si reluata la inceputul anilor ’90, cand a servit fix aceluiasi scop: distrugerea oricarei constructii argumentative a persoanei in cauza prin scotocirea in trecutul ei si prin gasirea unor lucruri suficient de mizerabile incat sa darame nu doar persoana respectiva, ci si argumentele ei laolalta.

Acelasi lucru se vede insa in fiecare zi, cand oricine este interprelat de altcineva cu privire la un lucru (aruncatul unei hartii pe jos, plimbatul cainelui prin parculetul cu nisip al copiilor, parcatul pe loc interzis, fumatul in spatii interzise, mersul pe contrasens, muzica data prea tare, scrisul unei prostii pe blogul personal) trece imediat din defensiva in atac, cu vestita intrebare: “Cine esti tu BA, sa-mi spui mie ce sa zic/fac?” Mai nou, aceasta se aplica de tot felul de decerebrati chiar si politistilor, care au autoritatea de a impune aplicarea legii. Pentru multi smecheri, ei isi pierd aceasta autoritate.

In plus, suntem primii la cerut tratament egal cu altii (sa nu ne mai zica ‘tigani’, sa ne dea drumul in Europa, sa avem salarii la fel de mari ca altii, sa fim invitati la evenimente ca ziaristii, sa ne fie recunoscuta industria in care lucram si pozitia noastra in ea), dar ultimii la acordatul altora unui tratament egal (bai poponarule, bai tiganule, bai looserule, bai blogger incepator, bai veneticule).

Ratusca cea urata

Dar si contrariul este valabil. S-a ajuns pana acolo incat chiar si atunci cand ii dai cuiva doar o sugestie amabila, o completare la ce a zis sau ceva de genul, acesta sa sara de fund in sus si sa declare cu emfaza ca nu ii pasa, ca de-aia nu mai poate el sau ea de ce ai zis tu. Orice argument cat de cat benevol este imediat  privit ca un atac la persoana. Orice parere fie si macar putin diferita de cea a autorului este imediat pusa la colt, nu prin argumente, ci prin atacuri la persoana, generalizari, oameni de paie sau de cele mai multe ori cu supremul: “Asa, SI?”

Oare cand vom invata ca nu persoana, ci argumentele sale sunt cele care conteaza intr-adevar? OK, pana la un anumit punct conteaza si persoana, fara indoiala. Dar ARGUMENTELE?

Oare cand vom invata ca daca altcineva are alta opinie decat a noastra, acest lucru nu este o chestiune de viata si de moarte?

Oare cand vom invata ca daca altcineva are alta optiune (religioasa, politica, sexuala, culturala, stiintifica etc.) decat a noastra, acela nu trebuie distrus si omorit fizic sau virtual, ci acceptat ca atare si tolerat (atat timp cat nu incalca legea care iti consfinteste tie sau altora un drept)?

Oare cand vom invata sa ascultam si ce are altcineva de spus, dar mai ales sa recunoastem cand noi insine nu am avut dreptate?

Oare cand vom invata, in fine, sa incercam sa ajungem la un compromis, acceptand fie si ca avem pozitii ireconciliabile intr-un aspect, dar respectandu-ne  in rest, ca niste oameni?!

Oare cand?

Share →

2 Responses to Arta contradictiei la romani

  1. artistu says:

    Frumos articol! Si ca de obicei imi scot palaria. Intre timp stau si ma gamdesc si la intrebarea finala. Si crede-ma ca as vrea sa nu spun NICIODATA, insa realitatea inconjuratoare pare sa ma traga tare de tot catre acest raspuns! ;)

  2. Marius says:

    in momentul cand vom avea educatia necesara intelegerii si acceptarii altor persoane. cand ne va pasa de cel de langa noi cel putin la fel de mult ca de noi insine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card