Am tinut mortis sa fac o traversare a Europei cu masina, ca un fel de coming of age asa, de maturizare tarzie, de scapare din ghearele indiferentei oferite de avion, dar mai ales pentru a vedea cu ochii mei oameni, locuri, atmosfere imposibil de respirat atunci cand te afli la 11.000 de metri in aer.

Evident, nu am putut opri peste tot pe unde as fi vrut, dar am reusit sa iau o portie de Austrie, Elvetie, de Franta si de Ungarie, iesind de pe autostrazi si intrand chiar in orase si sate pitoresti. Mai fusesem la Lyon, mai fusesem la Paris, stiam deja la ce sa ma astept, dar nimic nu ma pregatise pentru Elvetia.

Romania. Europa.

Agresivitate, calm.

Dispret, respect.

As fi vrut sa scriu altceva. Sa zic ca nu, aici nu dam toti din cap,  ca si ei sunt la fel de nebuni ca noi, ca ceea ce traim aici nu este un cosmar urzit de fiecare dintre noi, ci doar un dat, de care nu am scapa oriunde am pleca. As mai fi dorit sa scriu despre dispretul suveran al elvetienilor, despre suspiciunile austriecilor, despre aroganta francezilor si despre ura acuta pe care ne-o poarta ungurii. A, si despre plictiseala industriala a Germaniei.

Cei cativa elvetieni zambitori pe care i-am intalnit, fie ca se plimbau cu 50km/h in masinile lor scumpe pe soselele impecabile de prin Alpii Elvetieni, fie ca ne-au servit un minestrone si o supa de legume in Andermatt, fie ca am interactionat cu ei in alt fel, mi-au subminat definitiv parerea ca am trai, in Romania, intr-o normalitate intalnita si altundeva.

Asta, dupa ce in Austria m-am minunat de veselia cu care umbla tinerii beti pe strada (betivii lor sunt fericiti si canta, ai nostri sunt tristi si se iau la bataie, hmm) la 11 noaptea, si inainte de a remarca inca o data respectul cu care iti raspunde orice francez cu care intri in legatura la magazin, la hotel, restaurant sau in orice alt stabiliment particular (aia de la stat sunt alta mancare de peste). Nu mai vorbesc de respectul reciproc si tolerant pe care si-l arata oamenii in metrou si pe strada. L-am impins? Oh, monsieur, c’est rien, quoi! Am nevoie sa cobor din metrou? Se dau la o parte, fara sa trebuiasca sa cer, se uita ei. Esti pe trecere? Stau linistiti sa traversezi in ritmul tau. Si vorbesc despre parizieni aici, da?!

Germania este atat de impadurita incat iti scapa un oftat, iar ungurii la care am ajuns la 2 noaptea, langa granita cu Austria, nu s-au suparat nicicum ca intarziasem 3 ore fata de ora promisa, si cu ochii carpiti de somn si un zambet ne-au aratat unde ne e camera. A doua zi un ungur dansa prin sala de mese cu cafeaua noastra si cu micul dejun, cu o buna dispozitie care ne-a molipsit pentru jumatate de zi.

Agresivitatea si dispretul care caracterizeaza romanii din Bucuresti, dar si din celelalte mari orase din Romania dispar pur si simplu in marile orase europene. Nu stiu, poate ca nu este asa in toate. Poate ca dupa ani de zile petrecuti acolo le stii prea bine defectele si apucaturile ca sa nu iti mai para totul in roz. N-am putut trece cu vederea urina de pe strazile centrului vechi din Lyon, si nici ambianta de Maroc pe care ti-o lasa multe zone din Paris. Si sunt sigur ca in afara de padurile de langa autostrada, nemtii au inca probleme cu mediul inconjurator, pe care si l-au distrus temeinic inainte de a-i apuca ecologia (iar inainte de asta, le-au ars padurile bombardamentele aliate).

Dar diferentele sunt atat de mari, incat atunci cand treci granita cu Ungaria ai impresia ca intri intr-un sanatoriu, intr-o zona de relaxare si normalitate, proaspat evadat dintr-un spital de nebuni.

Nu poti pur si simplu sa faci o comparatie intre coloana de masini, in frunte cu un autocar ultramodern, care mergea incet si atent sa nu deranjeze un biciclist ce urca la 2300 de metri altitudine pe o sosea din Elvetia si nebunia de la noi din trafic. Nu poti pur si simplu sa pui semnul egal intre ospitalitatea ungurilor fata de romani si suspiciunea cu care ii privesc romanii pe acestia. Nu poti sa nu te intrebi de ce sa mai continui sa traiesti intr-un oras (as zice si o tara) plin de agresivitate si dispret reciproc, cand ai putea foarte bine sa-ti duci zilele printre oamenii aia aroganti, distanti, reci dar totodata respectuosi si calmi? Si zambitori?

O raza de lumina in toata aceasta comparatie. Banatenii de la pensiunea unde ne-am refugiat seara tarziu de furtuna de pe Valea Cernei, la intoarcere. Si care mi-au demonstrat ca mai este o sansa si pentru Romania.  Mica, anemica, dar … este!

ps. e clar, s-a stabilit, primavara viitoare dedicam cel putin 3 saptamani zonei centrale a Europei, cu precadere Elvetiei si zonei Alpilor. Oh…

Tagged with:  
Share →

5 Responses to Agresivitate, calm, dispret, respect

  1. bazilide says:

    ,,the most hate herself nation,, – noi suntem, iar eticheta ne-au pus-o altii

  2. zvoner says:

    Da, dar as vrea ca asta sa inceteze. As vrea ca atunci cand ma cazez la un hotel de 3-4 stele pe litoral sa fiu tratat cel putin la fel de bine ca la o pensiune de 1 stea din Franta rurala.

    As vrea ca atunci cand traversez pe zebra sa fiu privit calm de catre soferi respectuosi si sa nu trebuiasca sa alerg, iar ca atunci cand astept la volan ca sa traverseze un pieton sa nu ma simt ca la raliu, stand cu motorul turat pentru a reusi s-o iau in fata celorlalti.

    As vrea ca atunci cand cer un serviciu pentru care platesc sa nu fiu privit cu ura, si ca atunci cand am o parere diferite de a altuia sa nu fiu atacat la jugulara.

    As vrea… of, atat de multe! :) Oare retragerea intr-un ranch la tara ar fi solutia? Nu langa tarani, departe de ei, izolat asa… pe cateva hectare de normalitate :P

  3. pencea says:

    Adrian, n-am gasit nici un colt din textul asta pe care sa-l pot ataca sau contrazice. Pentru ca de regula imi impun o rezerva in a fi pro-occidental. Exista cliseul omului care se intoarce inapoi in tara si e scarbit din nou de lucrurile cu care altfel traieste cumva impacat dar intuieste ca nu sunt normale. Si apoi vine confirmarea, in momentul cand ajunge la normalitatea unei Elvetii. Si pentru ca in acel moment comparatia se face imediat, de la urcarea in avion – acolo – la coborarea din el – aici -, are mult mai mare forta. Sunt ciufut primele doua zile cand ma intorc si apoi imi trece.
    Iar eu permanent incerc sa gasesc contra argumente care sa ma tina intr-o zona de sanatate psihica. Da, e bine acolo, trebuie doar sa facem lucrurile sa fie la fel si aici si asta va lua ceva timp. Pentru asta voi sta ca prostul la semafor asteptand verde chiar daca nu sunt masini, complimentez vanzatoarea ca sa fie mai calma cu urmatorul client, nu dau bani cersetorilor sperand ca vor fi nevoiti sa faca altceva.
    Dar cand citesc un text de genul asta imi spun, la naiba, n-am rabdare pentru toate astea. Uite ca mai sunt si altii care simt ca ceva nu e in regula. Poate ca nu e cea mai mare lasitate sa vrei sa locuiesti in alta parte. Poate Munich. Sper San Francisco.

  4. zvoner says:

    Au, ai pus punctul pe i. M-am dus pe langa Lyon pentru ca as vrea sa ma mut pe acolo. Nu pot spune insa ca m-au fermecat zonele… desi o casa zdravana cu teren de 1000mp la vreo 30-40km de Lyon duce spre 300-350k euro…

    Pana la 30 de ani tot vrei sa schimbi lumea. Dupa ti se cam acreste, ca incepe sa ticaie ceasul. Pun pariu ca ajungi la 50 de ani fara sa-ti dai seama, si din pacate sunt absolut sigur ca in astia 17 ani pana fac eu 50 nu o sa se schimbe mare lucru in Romania.

    Incerc sa ma port omeneste atat cat pot aici, apropo de ce ai spus si tu. In rest insa, am incetat sa mai lupt sa schimb mentalitati. Pur si simplu nu mai am timp suficient. :)

  5. pencea says:

    sora mea locuieste in Lyon asa ca daca ai nevoie de ceva informatii de la fata locului pe viitor, te pot ajuta.
    in rest, imi dau seama ca suntem pe acelasi traseu dar tu ai avut un headstart :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

QR Code Business Card