Taxi: Ba, treci la coada!
Aug 31st
“Ba” e actorul, artistul, scriitorul, jurnalistul si orice alt om platit pe drepturi de autor in Romania.
Trupa Taxi, intr-un moment sclipitor.
Boc e pa
Aug 26th
Inainte de culcare mi-am luat un ragaz sa citesc efectele in presa ale gogoritei Bocciene-Seitane-Vladesciene, dar mai ales a arogantei fara margini cu care au tratat-o acesti indivizi. Pur si simplu, din acest moment, guvernul Boc nu mai are niciun fel de sustinere in presa. Niciunul. Pana si Patapievici si Cartarescu sunt indignati.
Indignati nu doar din cauza sistemului kafkian la care s-au gandit sa-i supuna pe cei care lucreaza pe drepturi de autor, ci mai ales din cauza arogantei afisate (Seitan neaga chiar si in aceasta seara ca ar fi o problema, omu’ asta e sincer dus cu capu’).
Concluzia mea: Boc e pa.
E pa mai mult ca oricand.
Daca animalul politic Basescu vrea sa mai ramana in istorie macar cu o spoiala de bun conducator (din punctul meu de vedere a ajuns mai prost ca Iliescu si Constantinescu la un loc), atunci trebuie sa-l lase pe Boc sa plece, iar cu el sa plece toata pleiada de nulitati care au distrus tot ce se putea distruge – parca facand in ciuda pana si crizei, multiplicandu-i efectele de cateva ori.
Deja nu ma mai intereseaza daca in capul guvernului va reveni ciuma rosie sau aerienii galbeni, decat cercopitecii astia orice e mai bun.
Na, dixit. Duca-se!
Iar daca nici acum nu va fi pa, atunci sa se astepte la chestii nasoale in strada. S-a cam trecut o linie…
ps. un avocat spune ca putem da statul in judecata. Oare n-ar fi mai simplu sa schimbe imediat prevederile stupide, sa ne ia doar banii si gata?
Greva Fiscala fie, dar sa stim si noi
Aug 26th
Atent sa nu cumva sa deranjeze vreun sindicat minier sau vreun pui de ceferist (astia stiu sa faca greva, iar greva aia doare), Boc a crezut ca poate intra in magazinul cu portelanuri fara sa sparga nimic, in definitiv n-o fi tocmai el ditamai elefantul, nu?
Cum portelanurile au prostul obicei sa se sparga cu zgomot, s-ar putea ca aceasta ultima isprava a celui mai prost fiu al satului Rachitele din Cluj sa fie exact picatura care a umplut paharul. De mult n-am mai vazut atat avant revolutionar, chiar si in ziare care pana mai ieri faceau figura de oficios de partid.
Lumea indeamna la greva fiscala. Adica la neplata datoriilor catre stat din partea celor platiti pe drepturi de autor, cel putin pana cand onor statul isi va da una peste ceafa si va simplifica birocratia. In mod normal n-as fi de acord cu o astfel de prostie, pentru ca greva fiscala nu pedepseste statul si nici guvernantii, ci pedepseste oamenii care au nevoie de acei bani (oameni care la randul lor, cel putin in parte, presteaza servicii sociale utile).
Avand insa in vedere halucinanta prestatie si mai ales aroganta indivizilor numiti Seitan, Vladescu si Boc, nu pot decat sa-mi dau acordul verbal la aceasta miscare. Nu e vorba de bani aici, e vorba de “daca vor paine, dati-le cozonac”.
Insa rogu-va macar un lucru. Incetati cu petitiile online. Nimic nu inlocuieste prezenta FIZICA in fata unui sediu de autoritati. Online-ul lasa rece pe toata lumea. O multime de cateva mii de oameni nervosi la usa biroului tau are efecte mult mai pregnante. Asadar nu uitati de intalnirea de vineri, ora 11.
Nu salvati Rosia Montana!
Aug 22nd
Mai intai de toate, o scurta precizare: nu sunt un adept al ecologiei pur-sange. Sunt printre aceia care considera ca asfaltarea Transalpinei si taierea drumului DN 66A prin frontiera Parcului Retezat sunt lucruri normale si bune – si asta pentru ca am mers pe astfel de drumuri in Europa si am vazut ca ele nu fac rau, in masura in care populatia e civilizata. Nu dezvoltarea infrastructurii e problema, ci aplicarea legii.
Insa revenit de la Rosia Montana nu ma pot opri de la cateva intrebari.
Oare ce popor e acela care e dispus sa-si distruga istoria de dragul unor galbeni pe care oricum nu ii va vedea? Bancheri batrani care plang de salta camesa pe ei de dragul saracilor din munti, scoliti la Oxford care ne explica cat de benefica va fi pentru sarantocii respectivi deschiderea exploatarii minere deschise, presari multi ce deplora saracia zonei si uratenia ei, prin contrast cu raiul cianuric pe care il vor aduce cu ei canadienii… Pe de alta parte, ce l-ar putea face pe un om sa vrea cazare si masa in zona, cand are deja sute de pensiuni mai aproape de marile orase transilvane, si inca impreuna cu o infrastructura pe masura? Oare nu e unul dintre acele locuri in care poate mineritul, fie el si de suprafata, poate schimba dramatic lucrurile?
Cam asta erau gandurile ce-mi staruiau in minte pe masura ce ma apropiam de Rosia Montana, pe superbul drum care face legatura intre Alba Iulia si Zlatna.
Superb pana ajungi langa Zlatna, caci de acolo inspre Abrud incepi sa vezi urmele mineritului extensiv, cel putin imprejurimile Abrudului aratand ca un pui de Cernobal. Pana si drumul e mai denivelat in aceasta zona. Si cu aceste imagini post-apocaliptice in minte, ma pregateam pentru ce e mai rau, si anume pentru o Rosie Montana distrusa, fantomatica si abjecta, adica exact asa cum este descrisa de mai toti avocatii proiectului de exploatare aurifera din zona.
Uimirea mi-a fost fara margini cand am inceput sa urc pe drumul bine asfaltat care leaga serpuind Rosia de Abrud. Departe de a fi o zona distrusa, imprejurimile Rosiei arata exact asa cum ar trebui sa arate o zona montana: verzi, spectaculoase, cu aer curat si liniste. Intr-adevar, exploatarile au otravit apele iar o ecologizare se impune. Asta insa nu se vede cand intri in Rosia (nu neg ca poluarea exista, insa ea nu se vede de turist), ci cu totul altceva: parasirea in care este lasata localitatea de catre proprietarii de case. Read the rest of this entry »
Luam o pauza…
Aug 12th
De azi sunt pe coclauri cu xplorio si un Koleos, prin muntii Romaniei. Sa fiti cuminti! De intors, ne intoarcem intr-o saptamana, dar pe xplorio puteti vedea in fiecare zi pe unde mai ajungem 
Mergem sa exploram povesti de demult…
A, si bonus, daca tot veni vorba 
(pretext, da):
Depeche Mode, Stories of Old, in studio
Forma fara fond
Aug 3rd
E o discutie veche de cand lumea. Mai ales la noi in tara: ce trebuie sa avem inainte, forma, sau fondul? Caci suntem o tara cu o populatie care inca nu s-a regasit ca popor nici dupa 151 de ani de la formarea ca stat, dupa 133 de ani de la independenta sau 92 de ani de la marea unire. Si daca natiunea noastra inca nu se poate defini pe sine, alege de multe ori sa fie definita de cei din afara.
Orice roman care se respecta are cel putin aceasta obsesie: cand da de un strain il intreaba rapid, usor transfigurat: cum ti se pare Romania? Apoi asculta usor absent parerea respectivului (amabila sau sincera), aruncandu-se imediat ori intr-o lamentare (in cazul in care strainul i-a confirmat temerile, si anume ca nu ii place ce a intalnit in Romania), ori intr-o apriga critica a lucrurilor neplacute pe care el, strainul, nu a apucat sa le remarce. Intr-atat de profunda este aceasta nesiguranta de sine incat daca cineva incepe sa ne laude inseamna ori ca e platit, ori ca e tampit, alta cale nu exista (vezi reactiile cu privire la extazul celor de la Top Gear in fata Transfagarasanului).
Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia formei fara fond. Vrem sa cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Evident, discutia, cu accente isterice, s-a purtat mai ales pe forma formei, insa marea problema este chiar absenta fondului – si anume, a lucrurilor care ar putea indemna pe cineva sa creada ca Romania e o gradina a Carpatilor, si nu un maidan plin de gunoaie, o rusine la adresa unor munti pe care ii jefuim cu spor.
*click pe poza pentru o definire critica a teoriei formelor fara fond, oarecum in raspar cu ce scriu eu mai jos. Asta pentru echilibru
Oare vom putea crea si fondul, pe masura ce vom face o foarte frumoasa forma pe banii europenilor? Guvernantii par a fi siguri ca da. Toti ceilalti, inclusiv presa, sunt siguri ca nu. Insa nimeni nu si-a pus problema ca de fapt neincrederea noastra cea mai profunda in formele doamnei Udrea provine nu din incompetenta acesteia (treaba s-a repetat pana acum si fara existenta unei ministre a Turismului), ci mai degraba din propria nesiguranta cu privire la noi insine, ca popor.
Daca v-ar intreba cineva brusc: ce iti place cel mai mult la Romania, ce ati raspunde? A intrebat Bobby Voicu ceva similar acum o saptamana, insa daca n-ar fi vorba de un loc anume, ci de ceva anume, ce ati raspunde? Ce anume ati gasi voi ca fiind definitoriu pentru aceasta tara? Si mai mult, acest lucru ar fi pozitiv sau negativ? Read the rest of this entry »
Comentezi?