Scoala de fotografie. Freelancer.
Mar 9th
Acum abia 15 ani eram inca in epoca in care ne scarmanam buzunarele pentru a cauta suficienti bani de filme – filme alb-negru, uneori si color, pe care apoi le puneam cu grija (uneori reusind sa voalam cel putin 5-6 pozitii, daca nu tot filmul) in aparat.
Aparatul era in cazul meu un Smena, apoi un Zenit (pentru foarte putina vreme, caci tata veghea pe buna dreptate asupra lui), apoi un point and shoot cu care m-am zgribulit prin burnita rece a Lyonului…
Imi amintesc si acum de vizitele prin anticariatele specializate in aparate foto, unde cascam ochii si gura la imensele masini de fotografiat rusesti, unde mangaiam cu privirea Leica-uri expuse la loc de cinste sau mai extravagantele Olympusuri, Nikonuri si Canonuri, aflate toate la preturi imposibil de atins pentru un student.
Avantajul era ca intr-o vacanta abia daca iti permiteai sa ‘faci’ 2-3 role de film, si asta ducea invariabil pentru un pasionat de fotografie la o parcimonie vecina cu nebunia: orice cadru era atent cantarit, calculat si decis abia dupa o prealabila deliberare: merita sau nu?
Si veneai cu cele 72-112 cadre trase in vacanta si le duceai la developat vreo 2 luni mai tarziu cand gaseai bani, numai pentru a descoperi cu uimire ca si asa merita sa pui pe hartie doar 30-40 dintre ele… Intr-un album frumos, preferabil cu coperta tare, din care inca iti mai zambea versiunea ta mai tanara, din copilarie.
Apoi a venit avalansa digitala si cu ea s-a pierdut un farmec aparte, cel rezervat strict aparatelor pe film: grija cu care alegi fiecare cadru. Nu mai vorbesc de pasionatii de developat, sau de isteria care ma cuprindea atunci cand iroseam un cadru pe diapozitiv. Cat despre halul in care prelucrau fotografiile majoritatea laboratoarelor de la noi… asta e o cu totul alta poveste.
Mi-am amintit de toate astea citind ca a aparut o scoala de fotografie. Una facuta de un old-school pre numele lui Dan Besliu, cunoscut drept tartorul cetei de fotografi nebuni de masini, a.k.a Freelancer.
Old-school-ul asta va invata acum sa fotografiati digital. Sau demential. Sau… mai bine vedeti acolo ce pot baietii. Merita!
Dacia Duster in test offroad. Stie? Stie!
Mar 3rd
Unii au ras rautacios atunci cand Dacia a anuntat ca Duster este un offroader veritabil. Unii au uitat probabil ca sub caroseria de Logan se afla de fapt un 4×4 Nissan cu motoare Renault.
Iata ce poate Nissan Dacia Duster in offroad. Nici nu vreau sa stiu unde poti ajunge cu ea cu roti adecvate 
Scuze ca am scris si aici despre Dacia, nu doar pe site-ul de masini, dar nu m-am putut abtine. Sa ma inscriu si eu, al treilea dupa Basescu si Vardie, pe lista de Duster?
M-as inscrie, numa’ sa gasesc niste bani… 
Asaltul nonvalorilor
Mar 3rd
Oricine se uita la arhivele televizate ale anilor ‘90 poate vedea cat de inepte erau emisiunile de atunci. Prost facute, vandute pana in maduva oaselor de obicei, un fel de incropeala obosita facuta de redactori perimati.
Nu conta ce tema avea emisiunea: auto, economica, politica, chiar si de divertisment. Ideea generala era ca trebuie ocupat cu ceva spatiul de emisie, de obicei cu ceva cat mai ieftin, astfel incat populimea sa se uite la televizor, iar ei sa poata vinde reclame. (la inceput banii veneau oricum din alte parti).
Treptat publicul de televiziune a inceput sa se obisnuiasca cu orice porcarie i se oferea, caci merita sa nu uitam ca la inceput au fost emisiunile proaste, nu telespectatorii prosti. Cercul vicios de acolo a inceput, de la ‘mintiti poporul cu televizorul’.
De vreo cativa ani au aparut cateva emisiuni care chiar meritau sa fie vazute si de oamenii ale caror doua emisfere chiar functioneaza. Si ele au pornit opintit, greu, cu balbe. Unele le vedeam la Realitatea, altele la Antena 3. Reporter special, Bizbazar…
Bizbazar tocmai a muscat-o. Nu avea loc Vadim sa-si improaste balele, probabil, si era nevoie de slotul ala orar.
Probabil ca nici celelalte nu vor mai rezista prea mult.
Nu-i bai. Poate vor reusi sa se mute – adaptandu-si formatul – pe internet. Sunt sigur ca ar avea succes.
Alan Wilder, la pian pentru Somebody cu Martin Gore!
Feb 26th
Asa ceva se intampla extrem de rar. E ca un fel de reuniune Pink Floyd, sau Led Zeppelin sau… you name it.
Fara cuvinte, Alan Wilder cantand din nou cu Depeche Mode, fie si pentru o seara.
Si daca va intrebati ce face Alan Wilder fara Depeche Mode (cei dintre voi picati din Luna)…
Pai face Recoil
Oricum, moment de exceptie. Mor ca n-am fost acolo! 
Poate mai e speranta…
Feb 25th
De vreo cateva zile sunt incantat. In putinul timp aflat la dispozitie (mint, in timp ce lucrez mai degraba) ma delectez cu un intreg univers muzical de care nu stiam, mai precis despre care nu credeam ca se poate vorbi in Romania.
Mai precis, hip-hopul nou romanesc, al pustilor de 20 si ceva de ani. Nu cel mainstream, uitati de cei rasdifuzati la radio cu injuraturi si enervari inventate. Ci acela dintre blocuri, efectiv dintre blocuri. Mai are de rafinat ceva, baietii n-au inca bani de clipuri (de unde si montajul de mai jos), insa chiar cred ca au ceva de spus. Inca poticnit, inca nu merita sa ascultati orice scot, dar au si cateva bijuterii.
Daca generatia de 20 de ani isi pune astfel de probleme, atunci e bine. Poate mai e speranta…
ps.
Cabral e si el fericit pe aceeasi tema
Speranta vine din schimbul trei
Feb 22nd
Mai multe bijuterii de hip-hop romanesc pe http://hadesrecords.com/
hip-hip de Dristor, original syle yeah!
Comentezi?